RĂSFĂȚATUL FAMILIEI

Eram un adolescent care visa la un trai mai bun. Eram conștient că acest trai era legat de bani. De câți bani poți câștiga. Când ai bani altfel te privește lumea, altfel discută cu tine. Nu mai spun de fete, au alți ochi pentru unul cu bani, pentru unul care câștigă bine. Nu mai spun, pentru un “șefuț”, fie el cât de mic sau pentru unul care ocupă o anumită poziție în societate. Știu, pot fi contrazis. Este doar o părere a mea, care a fost confirmată de trecerea prin această viață.

 Admiterea mea la Academia Militară, după examenul de bacalaureat, a fost un prag destul de înalt peste care am reușit să trec, datorită pregătirii din liceu. Le sunt recunoascător tuturor dascălilor pe care i-am avut pe  parcursul formării mele ca om.

Eram conștient că nu va fi ușor nici pe parcursul anilor de studii. Am aflat că au fost destul de mulți care nu au făcut față solicitărilor și stilului de muncă universitar militar și au abandonat, voit sau obligați. Au fost cazuri de abandon chiar și înainte de a încheia anul V de studii, foarte aproape de absolvire.

Toate aceste mi-au creat permanent o neliniște interioară care a dispărut doar odată cu absolvirea studiilor

Singurul meu sprijin moral, era familia: mama Valeria; fratele Vasile cu soția Silvia și copii: Lavinia, Simona și Valeria; sora Dorina cu soțul Sandu și copii: Ovidiu și Anca; sora Ileana cu soțul Gheorghe și copii: Culuță și Marinela.

Lor mă mai “plângeam”, mă mai descărcam sufletește, prin scrisori, de viața pe care o duceam la așa depărtare de casă.

Recunosc, eu am fost dependent de mama, până la 23 de ani, când ea a plecat într-o călătorie fără întoarcere. Cu ea a plecat și o parte din mine. Nimic nu a mai fost la fel. Mi-au lipsit bunătatea ei, dojana și iertarea ei, îmbrățișarea în care am găsit alinarea, vocea ei care mă liniștea atunci când îmi era mai greu în viață, mirosul și gustul colacului pe care îl frământa și îl cocea în cuptorul încălzit cu lemne, marile sărbători de peste an.

Când pleacă mama ia cu ea tot.

Am să redau câteva dintre scrisorile găsite, pe care i le-am scris mamei în perioada ’79-’83. Din ele se poate desprinde modul de gândire și de abordare a vieții de zi cu zi a unui adolescent a cărui copilărie a fost marcată de traiul de la țară. Vă rog să fiți îngăduitori:

                                                                                       30 VIII 1979

Dragii mei

            Încă de la început pot să vă spun că îmi puteți scrie pe următoarea adresă:

Academia Militară –U.M. 02545

Tancuri-Auto anul I

Bulevardul George Coșbuc 81-83

Sectorul 5

Oficiul Poștal 28 Filaret, București

Abia de acum începe adevărata armată. Cu mai bine și cu mai greu “ca în armată”.

Facem instrucție dimineața până la ora 2 și după masă de la 4 la 7. Am un maior exigent, dar totuși până în prezent s-a purtat frumos cu noi. Timpul liber, care nu prea există în armată, se cam termină. Astăzi ni s-au dat armele, care trebuie întreținute bine.

Mâncarea este bună și după un program încărcat nu mai rămâne nimic în farfurie.

Noaptea nici nu știi când trece de repede, mai ales că mai trebuie să faci și de planton.

Lui Culuță am să-i scriu când am să știu adresa mai precisă. Și așa acum până la jurământ nu am voie să merg în oraș, iar vizitele la poartă se primesc de la 3 la 4. În rest nimic.

Multă sănătate tuturor,

                                                Puiu

                                                                                    15 IX 1979 București

Dragă mamă

            În primele mele rânduri îți pot spune că adresa bună este aceea pe care am scris-o în ambele scrisori. Eu am primit scrisoarea de la mata și m-am bucurat mult. Încep să-mi dau seama cât valorează o scrisoare. Mai ales de la cineva care te înțelege.

            Am întârziat cu răspunsul la scrisoarea pe care mi-ai scris-o, deoarece eu am trimis o scrisoare chiar în ziua în care am primit-o pe a matale.

            În ce privește supărarea cu florile, a fost ceva trecător. Eu nu pot și nici nu aș avea dreptul să fiu supărat pe matale. Eu ar trebui să cer să mă ierți că te-am supărat atunci.

            Mi-am cumpărat un stilou nou. A adus cineva aici în unitate din acelea chinezești. Am luat și eu unul că nu era prea bun acela de 24 pe care-l aveam.

            Mi-a mai scris și Iulia. Ea a început practica de pe 6 septembrie până pe 15. De pe 15 până pe 1 octombrie este liberă.

            Culuță nu mi-a scris și nu cred că vine la mine la depunera jurământului.

            Am primit ținută de oraș cu care vom defila la jurământ, la localul nr. 1 al academiei. De asemenea am primit ținuta de clasă.

            Cu instrucția o duc bine. Vasile cunoaște problema începutului deoarece a trecut prin asta.

            Aș vrea să știu dacă a mai fost Vasile la liceu după diploma.

            Află de asemenea, că m-am îngrășat după câte mi se pare. Am să mă cântăresc când are să ne dea voie în oraș și am să-ți spun.

Cu fotografiile, deasemenea când ne va da voie în oraș. Am să-mi fac și am să trimit. Ne-a fotografiat acum, dar numai pentru legitimații.

Eu cam atât am avut de scris în această scrisoare, încheind urându-vă multă sănătate și spor în toate activitățile. Deasemenea lui Marinela mult success în noul an școlar.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Când voi ieși în oraș am să scriu și la ceilalți. Acum nu am pe ce scrie.

                        19 IX 1979 București

Dragă mamă

            Încă de la început îți pot spune că am primit scrisoarea de la mata și sunt bine sănătos.

De asemenea îți pot spune să nu mai pui bani în plic, deoarece nu ajung la mine.

Cu întârzâierea scrisorilor, același lucru se întâmplă și la mine. Când primesc scrisori, mă refer din Suceava, fac între 4 și 6 zile.

De la Culuță nu am primit nimic. Nu știu dacă a primit-o el de la mine.

Aseară pe 18, am reușit să vorbesc puțin la un telefon cu Dorina și Sandu. I-am întrebat dacă pot să vină la mine careva dintre ei, sau Vasile și Silvia, la depunerea jurământului.

Jurământul va avea loc într-un cadru oficial sărbătoresc. Această invitație am făcut-o deoarece ceilalți colegi și-au invitat rudele. Dar dacă nu vor putea să vină nu va fi nimic rău care să te îngrijoreze pe mata.

Nu se știe exact, dar s-ar părea că o să dea câteva secvențe la televizor în emisiunea “De strajă Patriei”, duminică pe 23.

Luni pe 24 se oficiază deschiderea anului școlar, iar pe 25 intrăm efectiv la cursuri.

Pe aici vremea este deosebit de frumoasă. A plouat, dar acum iarăși este cald. Cu excepția dimineților de toamnă care sunt mai răcoroase.

De asemenea, pe unde am mai fost, am văzut că lucrările în câmp sunt înaintate. Porumbul este copt. Pe acasă s-a copt ? Strugurii s-au copt ?

Spune-i lui Vasile și lui Sandu, și-am să le scriu și eu, să nu lase să se prăduiască ca anul trecut. Să stoarcă la șurub strugurii.

 Deasemenea, te-aș mai ruga ceva, dar să nu o iei în nume de rău. Dacă mai ai bani și ai de gând să mi-i trimiți pe parcurs, eu te-aș ruga să cumperi cu ei ceva iernatic la vițică. Poate niște gulii sau strujeni. Cu toate că știu prea bine că matale te-ai gândit la iernatic și nu trebuie să-ți dau eu matale sfaturi.

Închei scrisoarea dorindu-ți multă sănătate și spor în muncă.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Multă sănătate și toate cele bune familiei Biligan.

                        23 IX 1979 București

Dragă mamă

            Nu am mai așteptat să primesc scrisoare de la matale și îți scriu eu din nou. Să nu te îngrijoreze întârzâierea scrisorilor că doar tot ajung la destinație.

Aș vrea să-ți spun, în câteva cuvinte, despre modul festiv în care s-a desfășurat jurământul militar.

Dimineață pe la ora 11 am fost la localul nr. 1 al academiei, unde au venit și părinți și rude ale colegilor. Deasemenea au fost prezenți toți șefii de catedră, colonei, generali și comandantul academiei.

După ce s-a rostit jurământul, în colectiv, au luat cuvântul: o pionieră, un elev din formațiunile de tineret pentru apărarea patriei, un muncitor din gărzile patriotice, un elev militar (noțiunea de elev militar de atunci este echivalentă cu cea de student militar) din anul I și unul din anii superiori.

La sfârșit a luat cuvântul comandantul academiei care a arătat importanța evenimentului depunerii jurământului și de asemenea sarcinile pe care le avem în față de acum înainte.

După defilarea prin fața tribunii, când mi-au dat lacrimile, poate și de emoție, poate că m-am gândit că la mine nu este nimeni care să mă vadă, am fost și ne-am fotografiat cu întreg batalionul și apoi pe plutoane.

Pe la ora 12.30 ne-am reîntors la localul 2. La ora 13 am avut o masă festivă, asemănătoare cu o petrecere fără domnișoare. A participat întreaga conducere. Au fost și orchestrele de muzică populară și ușoară ale academiei.

Masa a fost foarte bună, cu mâncăruri alese, plus o bere.

De la ora 17 am avut voie în oraș.

Nu cred că ai putut să vezi ceva la televizor, așa că dacă îmi dă vreo fotografie, în colectiv, am să o trimit.

Aș vrea să știu dacă Vasile are telefon și ce număr are ? Deasemenea, ce ați mai făcut cu diploma ?

Închei scrisoarea dorindu-ți matale și întregii familii sănătate și spor în toate.

Cu drag

                        Puiu

                       29 IX 1979  București

Dragă mamă

            Am primit scrisoarea de la mata și mă bucur că ești sănătoasă. Și eu sunt sănătos. Nu îți vine să crezi că m-am îngrășat, dar așa este. M-am cântărit și vezi și după fotografie. Aici vrei nu vrei te îngrași. Masa este la timp și tare bună. Orice ai avea pe suflet, când vezi că ceilalți mănâncă cu poftă … îți vine pofta.

            Au început orele de predare la clasă. Nu e ca la liceu. Aici se predă mult și se dau examene. Între timp se mai dau și lucrări scrise.

Fiecare profesor predă după un program analitic, un anumit număr de ore și apoi mai verifică.

Am să fac cât am să pot și eu pentru a ține pasul.

Mi-am făcut fotografie. Eu am vrut mai mici și mai multe, dar fotograful le-a încurcat și mi-a făcut numai 3 mari.

Vremea pe aici este frumoasă. Acum când îți scriu este sâmbătă seara. Unii colegi mai de pe aproape au plecat acasă. Alții în oraș. Am fost și eu în oraș. Am vorbit cu Sandu și cu Dorina și i-am rugat să-mi trimită un pachet cu niște cărți de acasă, căci ei se descurcă mai ușor la poștă.

Îmi pare bine că are telefon și Vasile căci am să mai vorbesc și cu el.

Mi-a spus Sandu că a cules poama. A ieșit mult vin ?

Ce mai e nou pe acasă ? Acum când am fost în oraș,     mi-am luat mere, de care sunt dorit.

Mi-a scris Iulia și mi-a trimis și o fotografie. Eu am să-i trimit mai încolo. Acum nu mai am, cu încurcătura asta cu fotograful. Nici nu e frumos să-i trimit una așa mare. Ea face practică agricolă la Verești.

Eu te-aș mai ruga pe matale mama, să mai ai grijă de matale, de sănătatea matale. Să nu te forțezi prea tare cu munca. Nici să nu bagi în seamă toate necazurile și supărările.

Eu închei scrisoarea dorindu-ți multă sănătate și spor în toate.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Trimit și această fotografie și aș vrea să-mi scrii dacă ai primit-o.

                                                                                    12 X 1979 București

Dragă mamă

Încă de la început țin să-ți mulțumesc pentru cele trimise în pachet. Carnea a ajuns în bune condițiuni și brânza la fel.

 Au prins bine că aveam practică atunci când am primit pachetul.

Am primit și 100 lei. Mi-a prins bine că mai ies sâmbătă seara și duminica în oraș. Banii se cam duc pe mărunțișuri care îmi trebuie.

Am primit și fotografiile și m-am bucurat că vă am pe toți aici și când mi-e dor de casă și de voi, mă mai uit la fotografii.

Ceilalți colegi care sunt de pe aproape, mai merg acasă, de sâmbătă după amiază până luni dimineața.

 Eu nu cred că am să pot veni decât în permisia de iarnă. Dar asta nu-i nimic. Noi să fim sănătoși, eu să pot învăța, matale să mai faci treabă pe lângă casă.

Iuliei i-am trimis o fotografie. Ea acum are cursuri. A intrat la ore.

Culuță mi-a scris și mi-a trimis și o fotografie.

Lui Lelea am să-i scriu, dar nu ar trebui să fie supărată că nu i-am scris până acum, că doar stă aproape de noi și ar putea afla despre mine din scrisorile pe care ți le trimit matale.

Cu Vasile și cu Silvia am vorbit, duminica trecută, la telefon. Și am să mai vorbesc. De asemenea cu Dorina și Sandu.

Vremea pe aici este frumoasă pentru o perioadă ca asta de toamnă.

Mi-ai scris să-i scriu eu domnului Simion. I-aș scrie, dar dacă îi scriu lui s-ar supăra alții, de ce nu le-am scris și lor, ca fosta dirigintă Iorgulescu și alții. Poate cu ocazia unei zile am să-i scriu. Așa “tam-nisam” nu pot să-i scriu și mai ales la școală la noi.

Și aș vrea să-ți mai spun numai matale, dar fără să te superi, că timpul este cam măsurat și nu prea am timp disponibil.

Asta nu ar fi o scuză pentru că încă nu-i scriu domnului Simion, că timp pentru o scrisoare tot îmi găsesc eu, dar vezi matale pe dânsul îl interesează numai momentan când se întâlnește cu careva dintre ai nostri. Nu îl interesează să-i scriu eu că sunt sănătos. Are dânsul destule pe cap.

Duminică pe 7 am fost cu mai mulți colegi la expoziția tehnică EREN, poate ai mai văzut pe la televizor. Am văzut foarte multe lucruri interesante, atât românești cât și din alte țări.

Mi-a spus Vasile că dacă va putea va trece pe la mine. Te rog să nu îl încarci matale cu mâncare. Aici am tot ce îmi trebuie. Doar fructele sunt tare întrebate. Sâmbăta sau duminica îmi iau câte un kilogram, două, dar nu prea ajung pe o săptămână. Dar nici asta nu-i bai, căci din când în când avem fructe ca desert la masă.

Aș vrea să-mi mai scrii ce mai e prin sat.

Dacă Vasile nu a scos până acum diploma, am să vorbesc cu el să o lase, că am s-o scot eu în permisia de iarnă. Conducătorul de grupă ne-a comunicat că există și această posibilitate de a o prezenta după permisia de iarnă.

Eu mă apropii de sfârșitul scrisorii, nu înainte de ați dori multă sănătate și spor în munca matale.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Te-aș ruga să-mi scrii cât mai mult și în amănunt, căci mă bucur atunci când am de citit câte o scrisoare.

                       25 X 1979 București

Dragă mamă

Încă de la început îți pot spune că sunt sănătos, ceea ce îți doresc și matale.

Nu știu poate am scris ceva ce nu trebuia în scrisoarea precedentă de nu am mai primit răspuns. De aceea am scris eu iarăși.

Astăzi 25 octombrie avem zi “liberă”. Dimineață am avut deschiderea anului sportiv în cadrul Daciadei. A fost frumos, dar a fost tare frig. În noaptea care a trecut a nins și zăpada mai este pe acoperișuri încă și acum spre seară.

La amiază am avut o masă specială, deosebită de celelalte zile. La ora 2 am avut învoire în oraș, dar am venit repede deoarece era frig cum am mai spus. Mi-am cumpărat ce îmi trebuia: un caiet și o pasta de dinți.

Am tare mult de învățat. Nu știu nici eu cum să mai fac. În majoritate, colegii mei au absolvit licee teoretice de matematică-fizică, cum este și “Ștefan Cel Mare” din Suceava.

Eu față de ei am multe lipsuri pe care acum nu le mai pot recupera. Nici nu se poate compara nivelul de predare într-un liceu industrial cu unul din liceele teoretice. Abia acum îmi dau seama.

Am să fac și eu cât am să pot căci îmi dau seama că nicăieri nu este ușor. Aici sunt profesori și profesori foarte severi după cum am constatat și după cum am auzit și de la cei din ani mai mari.

Aici nu am timp ca la Vasile să stau să învăț în liniște și cât vreau eu. Am timp limitat care și acela tot este fragmentat de adunări, de apeluri.

Nu știu cum să mai zic și eu, dar când văd că aproape fiecare are pe cineva cunoscut dintre cadrele de aici de la academie, iar eu sunt singur și nu cunosc pe nimeni, mă încurajez singur. Îmi fac și gânduri multe care mă necăjesc, mai ales când mă culc seara.

Colegii, vinerea, când se face tabelul pentru învoiri, mai solicită părăsire de garnizoană, adică acasă. Sunt cei de pe aproape sau care au bani mai mulți. Majoritatea sunt de “bani gata”.

Și la acest tabel se face cu rândul care să meargă acasă. Acum ei știu că eu nu merg și mai glumesc spunând “te-au părăsit ai tăi”. Eu le răspund tot în glumă pentru ca să nu vadă ei că și eu aștept să treacă zilele să vin în permisia de iarnă.

Mâine este hram la noi. Să-mi scrii dacă ai avut hrămari și ce a mai fost prin sat cu ocazia hramului, dacă a întrebat cineva de mine.

Am vorbit cu Vasile și a spus că o să vină pe la mine. Eu am de toate aici de ale mâncării. M-am îngrășat chiar dacă eu nu vreu să mă îngraș.

Dacă va putea și va avea bani, eu îl aștept. Dacă va interveni o treabă mai urgentă o să vină când o să aibă timp și bani disponibili. Are și el necazurile și treburile lui.

Nu aș vrea să fie acest venit la mine ca un lucru greu, neplăcut. De aceea te-aș ruga și pe matale să nu îi reproșezi lui Vasile sau Dorinei.

Eu închei scrisoarea dorindu-ți multă sănătate și multă bucurie la toți, precum și o petrecere cât mai plăcută a hramului.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Am pus și această vedere care am primit-o de aici cu ocazia lui 25 Octombrie.

                         5 XI 1979 București

Dragă mamă

Încă de la început îți pot scrie că am primit de la Vasile tot ce ai trimis matale și îți multumesc tare mult pentru toate.

Poate ți-a spus și Vasile că a fost tare frig. Nu știu cum s-a simțit el. Nu am prea putut să umblăm pe jos să vedem mai multe.

Am așteptat prea mult să vină duminica aceasta.  Dar a trecut atât de repede încât mi s-a părut un vis în care m-am deconectat de viața asta închisă de aici.

Am fost cu Vasile pe unde știam și eu. Nu pot să cunosc Bucureștiul așa de bine în puținul timp cât ies duminica în oraș.

Îmi pare bine că am mai vorbit cu Vasile și m-am mai descărcat de unele griji și gânduri, care dacă le împărtășești ți se par mai ușor de suportat.

Ica a umblat cât am umblat și noi. Nu a plâns de oboseală.

Eu cu învățătura, am din ce în ce mai mult, dar am să fac cât am să pot.

În ce privește viața de militar, nu prea mă deranjează, dar mi se face și mie dor de casă și asta este cel mai greu de suportat.

Când am văzut că nu primesc scrisoare de la matale, mă gândeam că nu ajung la mine din cauza celui care le împarte. Dar dacă nu este timp, asta nu-i nimic. Atâta aș vrea să știu și să fiu împăcat că matale ești sănătoasă și toți ceilalți la fel.

Poate atunci seara la plecare nu i-am mulțumit lui Vasile pentru că a venit la mine. Mă grăbeam. Te rog mulțumește-i matale și am să-i mulțumesc și eu la telefon.

Mi-au dat bani și el și Dorina cu Sandu și matale. Nu trebuia. Fiecare are nevoie și eu aici am tot ce-mi trebuie. Totuși le mulțumesc tuturor.

Îți mulțumesc pentru sâmburi, că sunt întrebați aici și de asemenea pentru cozonac, că am auzit că ai făcut special pentru mine.

Îmi pare bine că ai avut hrămari. Te-aș ruga să-mi scrii dacă au fost mulțumiți, așa cel puțin după aparențe.

Ce-a mai spus Culuță ? Cum o mai duce ? Ce mai face familia Biligan ? A terminat cu treburile, cu stâna ?

Închei scrisoarea dorindu-ți matale și la toți din familia noastră multă sănătate și mult spor în toate.

Cu drag,

               Puiu

                                                                                        12 XI 1979 București

Dragă mamă

Am primit scrisoarea de la matale și m-am bucurat  mult. Eu sunt sănătos, ceia ce îți doresc și matale.

M-a bucurat vestea că a început să-ți dea pensie și de la gospodărie (Cooperativa Agricolă de Producție). Puțin cât e, dar prinde bine.

Vremea pe aici s-a încălzit câteva zile, dar acum începe să se facă frig.

Am primit o vedere de la Culuță. Am să-i scriu înapoi. Cred că până la anul nou nu voi putea să-l văd. Nu cred că va putea să vină pe la mine, are și el nevoie de bani. Drumul până aici costă bani, plus că nici nu este prea frumos acum când vine iarna și este frig. Nu prea ai ce vedea.

Mi-au mai scris și niște colegi de la liceu, care sunt în armată acum. I-a împrăștiat în toată țara. Pe la Arad, pe la Sighetul Marmației, pe la Drobeta Turnu Severin. Ion cel cu care am stat la Vasile face armata la Fălticeni.

Iulia mi-a mai scris. Poate numai mi se pare, dar cam se răresc scrisoarile pe care le primesc de la ea. Asta nu e o problemă care să mă frământe. Sunt multe alte probleme care sunt mai importante.

Aș vrea să-mi scrii dacă a primit Lelea o scrisoare, cu o fotografie de a mea, pe care am scris-o după ce ți-am trimis și matale fotografie. Aș vrea să știu dacă a ajuns căci a trecut cam mult timp și nu ai amintit în vreo scrisoare și nici Marinela nu mi-a scris.

Te rog să nu te superi și nici să o iei ca un reproș căci îți scriu asta, dar aș fi curios să știu dacă ajung scrisorile.

Eu am mult de învățat și timp puțin. Au început lucrările de control la care trebuie să iei cel puțin 5 ca să poți intra în examenul de sesiune.

În rest m-am cam acomodat cu programul acesta. Cu excepția timpului de învățat care este puțin și fac cam greu față cerințelor de aici. Fac și eu cât pot.

Îmi pare bine când îmi mai scrii câte ceva de pe acasă. Aștept să treacă timpul mai repede. Mi se pare că trece cam greu când mă gândesc că mai sunt atâtea zile până la anul nou.

Închei scrisoarea nu înainte de ați dori matale și la toți ai nostrii multă sănătate și spor în toate activitățile zilnice.

Cu drag,

                        Puiu

                         19 XI 1979 București

Dragă mamă

Am primit scrisoarea de la matale și mă bucur și eu ca și matale atunci când primesc scrisori.

Am vorbit cu Silvia la telefon și mi-a spus că a scos Vasile diploma mea de la liceu și că mi-o va trimite.

Aici se hotărâse ca diplomele să le scoatem în vacanță, dar ordinul s-a revocat. Ni s-a spus că în timpul cel mai scurt posibil să le aducem. Așa că eu îi mulțumesc lui Vasile pentru efortul depus.

Acum duminica asta nu a fost învoire pentru nimeni în oraș. Numai sâmbătă seara am avut câteva ore când am mers și am vorbit la telefon.

De asemenea am fost și am văzut metroul. Nu știu dacă matale l-ai văzut într-o seară la telejurnal când a arătat inaugurarea. Este ca un tren mic electric. Merge cu viteză mare pe dedesupt, pe sub pământ cam la 50 m. Acolo are o adevărată rețea de linii, iar pe margină trotuare și stații mult mai frumoase ca astea de deasupra. Este ceva modern. Încă nu am mers cu el deoarece era cam aglomerație. Am mers și l-am văzut așa din stație.

M-ai întrebat de Iulia. Au început să se rărească scrisorile. Nu pot să-i impun sau să-i cer eu nimic. Ea este la Suceava, au tocmai aici. Poate vrea să se distreze și ea cât este tânără. Nu numai așa prin corespondență. Ar fi normal ca atunci când colegile ei se distrează, s-au merg la film sau la dans cu băieții și ea să meargă.

Nu prea mă frământă pe mine treaba asta. Nu pot să-i impun nimic. Încep să devină obișnuință gândurile că într-un timp, cred scurt, coresponsența mea cu Iulia se va întrerupe.

Am alte problem acum care îmi dau de gândit și pentru care fac tot posibilul să le pot rezolva.

Mi-au mai scris doi foști colegi de liceu și le-am răspuns și eu. Ei sunt în armată.

Te mai rog, dacă vrei, să-mi mai scrii ce mai e pe acasă și prin sat, chiar dacă matale le consideri amănunte neînsemnate.

Cu școala, am început perioada lucrărilor de control la toate materiile și este mult de învățat.

Cu colegii mă împac bine. Nu am nimic cu nimeni, dar încă nu mi-am găsit pe cineva cu care să mă înțeleg mai bine. Poate din cauza firii mele.

Eu mă apropii de sfârșitul scrisorii, nu înainte de ați dori matale și la toți, multă sănătate și toate cele bune.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Abia aștept și eu vestea cu ce se va lăuda Vasile. Orice ar fi băiat sau fată să fie sănătos (asă) și părinții să fie sănătoși și plini de bucurie.

  

                          25 XI 1979 București

Dragă mamă

Am primit scrisoarea de la mata și mă bucură vestea că Vasile are încă o fată. Să fie sănătoasă și să-i trăiască.

Te rog să-i spui matale să nu fie mâhnit că nu are băiat. Acum în timpurile astea nu prea există diferențieri în ceea ce privește munca, între un bărbat și o femeie. De asemenea partea feminină are multe priorități și multe avantaje în toate împrejurările. El și Silvia să fie sănătoși, să le poată crește mari și să le educe. Cred că va fi bine.

În privința numelui, este un nume frumos cel pe care vrea să-l pună Vasile. Numai să fie de acord și Silvia.

Te mai rog să-i mulțumești lui tanti Ileana de adresa pe care mi-a dat-o. Dar fie vorba numai între noi, matale crezi că mă voi duce eu la Bogdan, sau îi voi da eu telefon, că zice tanti Ileana ? Eu nu cred.

Treaba asta este ca și cea din Suceava cu Niculai “maistru croitor”. Să mă duc la el că mi-i face imediat pantalonii. Când m-am dus, nici nu știa care și cine este Puiu și că are multe de făcut și nu prea are timp pentru mine.

Tanti Ileana zice, dar nu este chiar așa cum crede ea. Te mai rog pe matale, dar fără să te superi, să nu-i spui prea multe ei. Știi că lungește cam mult vorba și nu prea vreau să se discute pe la Zaharii sau pe la Oanea despre mine.

De la Marinela am primit scrisoarea și îi mulțumesc.

Și pe aici timpul este cam urât, plouă mărunt, dar nu este prea frig.

Aseară, sâmbătă, am fost în oraș și i-am dat telefon lui Vasile și am vorbit cu Silvia, dar nu am putut vorbi bine că era un telefon defect. Când se aprindea lampa roșie pentru a introduce moneda se și întrerupea și nu mai apucam să bag iar banii.

I-am scris lui Culuță, dar încă nu am primit nimic.

Săptămânile astea două, care urmează, am practică aici în ateliere, după amiază. Dimineața mai am cursuri care se țin în amfiteatre, cu mai multe grupe odată.

De asemenea am de dat multe lucrări de control. Profesorii intenționat le-au lăsat în această perioadă de practică, ca să nu afecteze timpul pentru predare. Perioada care urmează, chiar până la sesiune, este foarte încărcată.

Sesiunea de examene este în luna februarie, de pe 5 pe 18.

Mi se pare tare mult și greu trece timpul, când mă gândesc că mai este o lună și ceva, până ne vom vedea de sărbători.

Eu închei scrisoarea dorindu-ți matale multă sănătate și spor în activitatea zilnică.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Te rog să-mi scrii cât mai mult. Mă bucură faptul că îmi scrii amănuntele care mă fac să mai trăiesc unele momente de acasă.

                        2 XII 1979 București

Dragă mamă

Am primit scrisoarea de la matale și poți afla că eu sunt sănătos.

Am vorbit cu Vasile la telefon și mi-a spus în legătură cu botezul fetiței.

Vremea pe aici este frumoasă. Nu este frig și nici nu ninge încă.

Am primit diploma de la liceu, dar încă nu am predat-o deoarece nu au adus-o și ceilalți colegi.

În legătură cu Bogdan, nu prea am ce să-ți spun. Doar atât că nu pot să merg acasă la el și nici nu cred că îi voi da telefon. El are colegii lui de aici și cred că iar fi rușine cu mine de la țară. Nu am manierele și nici nu știu să mă comport ca cei de la oraș.

Dar asta prea puțin mă interesează. Poate mă voi întâlni vreodată cu el, sau aici sau la noi în sat, și dacă mă va invita, sau va spune ceva, mă voi duce la el.

Am vorbit puțin cu Dorina, la telefon. Mi-a spus că a fost bolnavă în ultimul timp. Ar trebui să fie și ea mai atentă cu sănătatea ei.

Nu știu dacă mai este timp ca să-mi scrii, când este ziua lui Culuță. Eu am cam uitat mersul zilelor importane.

Săptămâna care urmează mai am practică și de asemenea mai am de dat unele lucrări de control.

Dacă cumva ai matale nevoie de ceva pentru sărbători,    s-au vrei să cumpări ceva ce îți trebuie și nu se găsește pe acolo, te rog foarte mult să-mi scrii și mie, fără nici o reținere.

Să-mi scrii și mie ce se aude despre congres. Eu aș vrea să-ți spun, poate ai aflat, că pensia matale se va majora din nou, începând cu luna decembrie. Nu știu cu cât, dar s-a dat decret prezidențial și cred că vei fi anunțată.

Mai este o lună până când voi putea veni și eu acasă. Mă gândesc aproape mereu la acest mic concediu și abia aștept să ne vedem.

Te mai rog ceva, că eu am uitat să-i spun lui Vasile, dar am să-i spun la următoarul telefon. El mi-a promis că îmi va trimite bani de tren, dar nu mi-am dat seama că el va avea nevoie de mulți bani cu botezul. Eu mai am ceva, așa că el să-și vadă de treburile lui, să iasă bine. Eu mă descurc.

Închei scrisoarea dorindu-ți multă sănătate și spor în activitatea matale.

Cu drag

                        Puiu

                                                                                    10 XII 1979 București

Dragă mamă

Am primit scrisoarea de la matale și mă bucură faptul că ești sănătoasă și că mi-ai mai scris de pe acasă.

Nu știu, cum ești matale, dar eu abia aștept să vină permisia, să ne putem vedea și să mai stăm de vorbă. Când sunt singur sau seara, mă gândesc numai la asta. Mi se pare tare mult până atunci. Așa sunt într-o stare, mai greu de scris aici. Parcă apasă ceva în mine. Îmi este dor de toți. Aștept să ne revedem. Aici dacă i-aș spune cuiva că îmi este și mie dor de casă, nu cred că ar înțelege ceea ce simt eu. Asta poate pentru că nu am fost așa de mult timp, departe de casă.

Așa cum am mai scris, acum este o perioadă când se dau lucrări de control și degrevări, un fel de examene parțiale. Chiar vineri am dat una și aștept săptămâna asta rezultatul.

Deasemenea, acum joi am la matematică și cealaltă săptămână care vine, tot joi, am la o altă matematică.

Timpul pe aici este la fel de frumos, ca primăvara. Cu nopți senine, dar nu prea reci pentru această perioadă.

Mi-a scris Iulia și ea aștepta scrisoare de la mine. Eu știam că i-am scris și așteptam răspuns de la ea. A fost acea perioadă când corespondența noastră s-a înterupt. Acum văd că îmi scrie iar.

Nu știu cum primești matale scrisorile de la mine. Eu de câte ori primesc, țin să-ți răspund imediat. Nu știu, cred că întârzie pe drum. De aceea îmi cer scuze dacă vin mai greu.

Dacă mergi la cumătrie la Vasile, și sper că vei merge, te rog să transmiți din partea mea, că doresc fetiței Valeria multă sănătate, să crească mare și frumoasă, să aibă în viață numai bucurii și să aducă părinților ei numai bucurii.

Cred că scrisoarea va ajunge la timp, până la cumătrie. Și matale îți dores petrecere cât mai plăcută.

Închei, nu înainte de ați dori matale multă sănătate și spor în activitatea matale.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Multă sănătate familiei Biligan.

                          5 I 1980 București

Dragă mamă

Încă de la început îți pot scrie că am ajuns cu bine la București cu toate că trenul a întârziat cam mult din cauza zăpezii. Trebuia să ajung seara la București și am ajuns spre dimineață.

Mă temeam că nu o să ajung la timp la unitate, deoarece avea la Pașcani o întârzâiere de 2 ore. În gară la Bacău a stat 3 ore din cauza zăpezii care a înfundat linia între Bacău și Adjud.

Dar am ajuns la timp și astăzi după ore chiar ne-a scos la zăpadă pe stradă.

Dorina cu Sandu și Vasile au stat cu mine până m-am urcat în tren. Îmi dau seama că au înghețat pentru mine și de aceea le rămân recunoscător.

A fost tare bine și frumos cât am stat acasă. Dar a fost puțin. A fost un vis plăcut pentru mine din care m-am trezit acum când am reintrat în acest program monoton.

Este tare bine lângă matale și între ai nostrii, dar îmi dau seama că fără să muncesc, nu se poate. De aceea am să fac și eu cât am să pot.

Te rog să mă crezi, mamă, că sunt într-o stare așa de depresie, de întristare, de apăsare. Când văd că sunt atât de slab la învățătură aici, pe lângă colegii mei și că matale și ceilalți v-ați purtat așa de frumos cu mine cât am fost în permisie.

Nu ți-am spus matale cât am fost acasă ca să ne tihnească la toți sărbătorile, dar am o teamă în mine. Mă tem dacă mă va da afară de aici, ce-am să fac eu, unde să mă duc ?.

Te rog mama, să nu uiți ce ți-am spus când am fost acasă.

În rest, eu sunt sănătos, ceea ce îți doresc și matale.

Mă apropii de sfârșit, nu înainte de ați dori matale sănătate și mult spor în activtatea zilnică.

Cu drag

                        Puiu

                         17 I 1980 București

Dragă mamă

 Am primit scrisoarea de la matale. Citind-o mi-am adus aminte de casă și m-a făcut să mai trăiesc câteva clipe, viața de la noi din sat.

Mi-ai scris că a nins mult pe acasă. Și pe aici la fel. Este frumos cu multă zăpadă. Este cam frig. Chiar ieri au fost -19^o. Dar de ce este iarnă ? Să fie frig și zăpadă.

Pe aici prin unitate, mergi așa ca printre niște pereți albi. Trotuarele s-au curățat până la bordură, iar de acolo zăpada ajunge aproape la 2 m. Platoul de adunare, așa ca ograda de la școala de la vale de la noi, s-a curățat complet și îți închipui ce mormane de zăpadă sunt pe margini.

Acum până în sesiune, nu mai avem voie în oraș. Trebuie să stăm aici. Doar sâmbăta 1 sau 2 ore pentru probleme deosebite.

Până începe sesiunea mai am de dat câteva lucrări de control. Chiar vineri am la desen, adică este un fel de geometrie descriptive. Am un profesor tare pretențios și foarte nervos.

La chimie, am de dat verificare, un fel de examen, deoarece terminăm materia în semestrul acesta.

Aici ca și oriunde, profesorii la obiectul lor au pretenția să le știi.

Îmi pare bine că mai are grijă de matale și cuscru și Gheorghe și te ajută la zăpadă.

Iar pe Vasile să-l pui, cum de altfel cred că și face, să-ți aducă mai multe lemne, să le ai în casă. Eu cred, chiar ar fi bine, să le mai pui și în bucătărie, să nu mai ieși pe frig afară.

De asemenea cred că i-ai dat drumul liber la câine. Pe frig nu l-ai lăsat să scheaune. La vițică nu îi este frig în grajdi, dacă podul s-a mai golit ?

Eu mă apropii de sfârșitul scrisorii nu înainte de a te ruga să-mi scrii cât mai mult de acasă. Mă mai deconectez de atmosfera de aici. Mă mai eliberez pentru câteva minute de gândurile și necazurile pe care le am.

Închei dorindu-ți matale și întregii familii, multă sănătate și spor în toate.

Cu drag

                        Puiu

                        27 I 1980 București

Dragă mamă

 Astăzi fiind duminică și având dimineață studiu obligatoriu, după amiază am avut câteva ore libere. Am fost și am dat un telefon de la poștă, căci de aici de la poartă nu se poate, căci este stricat.

Am vorbit cu Silvia și cu Ica, căci Vasile era plecat. După care m-am întors din nou în unitate, gândindu-mă să-ți scriu matale o scrisoare cu toate că încă nu am primit de la matale răspuns.

Acum până în sesiune este foarte mult de învățat. Nu știu cum să mai zic și eu, căci am dat o lucrare de degrevare, de mai înainte de sărbători și ni le-a adus acum. Am luat 4 la lucrare. Profesorul este foarte sever, mai ales la examen, după cum spun și colegii mai mari. Nu știu nici eu ce să fac. Colegii de grupă care au luat această lucrare sunt scutiți de o parte din materie, cea degrevată.

Eu dacă nu am luat-o, am tot cursul și este foarte mult.

Acum vineri terminăm cu chimia și dăm o lucrare de verificare asemănătoare unui examen.

Sesiunea începe pe 5 februarie. Pe 8 am primul examen la analitică. Chiar, mi se pare că pe 7 după amiază dăm lucrarea scrisă, dar nu se știe precis. Pe 12 am la analiză și pe 17 la studiul metalelor.

Vremea pe aici este de un început de primăvară. Zăpada se topește, dar este totuși frig. Prin oraș este multă mizerie și nici nu prea ai pe unde să calci, ca să nu te murdărești.

Când mergeam la poștă, m-am întâlnit din întâmplare cu Munteanu Dan a Mizei. Are pleată mare cu mustăți și cioc. Să nu spui la nimeni, nu aș vrea să se știe de la mine. El încă nu prea are de gând, după cum am discutat cu el, să meargă în armtă. Era prin oraș cu încă doi colegi de ai lui și cu Mitică a lui Broscoi, care a avut o soră în clasă cu mine la generală și stă pe lângă cimitir, mai la deal.

Ei colindau dintr-un restaurant în altul. Mi-au făcut și mie invitație să merg cu ei, dar m-am debarasat ușor de ei, cu toate că aș mai fi vrut să stau de vorbă cu Dan. Când i-am văzut în ce hal erau, mi-a pierit graiul.

Închei scrisoarea nu înainte de a te ruga, să te mai rogi la cel de sus și pentru mine. Cum va vrea el așa va fi.

Și te mai rog să-mi mai scrii câte ceva așa să mă mai eliberez de gândurile care mă apasă. De la altcineva nu mai primesc nici o scrisoare. Stau aici închis câte o săptămână, cu același program: deșteptare, masă, cursuri, masă, studiu, masă, somn.

Nu mi-ar fi așa de greu cu programul, dar când știu cât de greu o duc cu învățătura, atunci toate mă apasă și mai greu.

Încă o data închei dorindu-ți multă sănătate și spor în activitatea matale.

            Cu drag 

                                                Puiu

                         2 II 1980 București

Dragă mamă

 Am primit scrisoarea de la matale și astăzi fiind sâmbătă și găsind timp, m-am gândit să-ți mai scriu.

De luni intrăm în sesiune. Adică de duminică, programul va fi foarte încărcat.

Astăzi am încheiat cursurile pentru a începe pregătirea examenelor. Joi după amiază dau lucrarea scrisă la analitică și vineri dimineață oralul. Marțea viitoare după amiază voi da lucrarea scrisă la analiză și miercuri oralul. Duminica următoare examen la studiul metalelor.

Nu cred că voi mai putea vorbi cu Vasile sau cu Dorina la telefon, deoarece învoirile în oraș s-au oprit, iar telefonul de la poartă nu merge de mai bine de o lună.

Mi-ai scris că este cam frig pe acolo. Te rog nu cruța lemnele și răbda de frig. Pune-l pe Vasile să-ți aducă lemne tăiate mai multe, în casă. Să pui pe foc chiar și noaptea pentru ca să nu se răcească camera.

Pe aici vremea este frumoasă, parcă începe să miroase a primăvară. Este frig, dar totuși zăpada se topește chiar și noaptea. Bate un vânt nu prea rece care cred că va mătura toată zăpada, dacă nu vine alta, căci abia este începutul lui februarie.

Mamă, dacă poți, eu te-aș ruga pe matale să te mai rogi și pentru mine la cel de sus.

Închei scrisoarea, nu înainte de ați dori matale și la întreaga familie, multă sănătate și spor în toate.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Îți mulțumesc din suflet pentru urarea de ziua numelui meu, căci de la altcineva nu am primit nimic.

Eu te-aș mai ruga dacă mai poți să-mi mai scrii.

                        28 II 1980 București

Dragă mamă

 Încă de la început îți pot scrie că am ajuns cu bine la București.

Vremea pe aici este cam friguroasă. A nins, dar acum stă. Este frig, dar mai apare și soarele în timpul amezii.

Am început orele și profesorii chiar de la început își arată arama. Semestrul acesta se anunță să fie chiar foarte greu, cu mai multe materii și cu mai multe examene și verificări.

Nu ți-am spus când stăteam și așteptam autobuzul, că atunci când am fost la școală, tovarășul director Simion mi-a băgat niște bani în buzunar, fără să vadă altcineva. Nu știu pe ce motiv, dar eu i-am mulțumit.

În Suceava am trecut și pe la doamna Găitan, dar nu era acasă decât domnul. Nu am stat mult că era și Vasile cu mine.

În gară a fost și Iulia. Cred că ți-a spus Dorina sau Sandu.

Nu știu de ce, dar mă cam doare capul chiar dinainte de a veni acasă. Nu am avut prilejul să discutăm amândoi să-ți spun mai multe. Poate numai pentru că eram acasă uitam de durerea de cap. Dar acum o simt iarăși. Am o frică în mine și mă tem că nu o să pot face față.

Acum mi se pare tare urât aici. Încă vreo câteva zile voi mai simți atmosfera de acasă. Cu toate că îmi dau perfect seama că nu se poate să stau numai lângă matale și să trăiesc pe spinarea altora, cu bani de la unul și de la altul.

Cum va vrea cel de sus, așa va fi. Aș vrea să fiu mai încrezător în mine, dar atmosfera și condițiile de aici nu îmi permit. Dar singur mă gândesc și mă întăresc singur că numai o viață am de trait și dacă îmi stârnesc mai tare această durere de cap, mă nenorocesc singur.

Te rog și pe matale să nu te forțezi prea tare, să te mai cruți, cel puțin numai pentru mine și pentru ceilalți copii ai matale care doresc să știe că trăiești, că au la cine să mai vină.

Închei scrisoarea dorindu-ți multă sănătate și spor în toate.

Cu drag

                        Puiu

                        14 III 1980 București

Dragă mamă

 Tot așteptând răspuns de la matale și neprimindu-l m-am gândit că ar fi bine să-ți mai scriu eu.

Nu știu cum se face, dar tot aștept scrisoare, în fiecare zi ce trece. Tot întreb sergentul de serviciu dacă nu am vreo scrisoare. Căci nu am primit nimic de nicăieri. Nici de la prieteni, nici de la matale, nici de la Culuță.

Eu sunt sănătos și aș mai vrea să știu și ce mai este pe acasă. Vorbesc eu cu Dorina sau cu Vasile la telefon, dar alta este când îmi scrii matale. Căci la telefon îți mănâncă bani mulți și nici nu prea poți vorbi orice. Te mai aud și cei din prejur.

Cât de curând vor începe lucrările de control. Chiar s-au anunțat câteva până în Paște. Nu mai spun după aceea. Toată luna lui aprilie și mai.

Acum sâmbătă și duminică nu voi mai putea ieși în oraș. Suntem în misiune și nu cred că voi putea vorbi cu Vasile sau Dorina.

Aș vrea să știu dacă au ajuns felicitările, căci le-am dat cuiva să le pună la poștă, căci de aici le ia foarte greu.

I-am dat telefon lui Bogdan, duminica trecută, dar nu mi-a răspuns nimeni. Voi mai încerca.

Pe aici zăpada s-a cam dus aproape toată. A început puțin să se răcească. Nu știu cum dar când este cald și frumos parcă mai ai tragere de inimă să faci treabă. Când este frig trebuie să stai mai mult închis, într-o stare puțin mai apăsătaoare.

Închei dorindu-ți matale și întregii familii multă sănătate și împlinirea dorințelor.

Cu drag                   

                     Puiu

                       22 III 1980 București

Dragă mamă

 Încă de la început pot să-ți scriu că am primit scrisoarea de la matale și încă de la un coleg de liceu. În rest nu am mai primit nimic.

Cu școala pot să-ți scriu că am mult de lucru, am multe teme și este mult de învățat. Acum marțea care vine am o degrevare la analitică. Obiect foarte greu.

Chiar astăzi la revista de dimineață, toți studenții de anul I, au fost făcuți fruntași. Bineînțeles cei care au luat toate examenele. Și eu am primit o tresă. Cei mai mari râd de noi spunând că “au înflorit dovlecii”, deoarece aceste trese au culoarea galbenă.

În sesiunea care a trecut a fost dat afară un student, nu din grupa noastră, din altă grupă, pe motiv că ar fi încercat să copie la examen.

Vremea pe aici este de început de primăvară. Puțin răcoroasă, dar sunt și zile frumoase. A mai plouat. Primăvara se face simțită.

Este vorba să se facă o excursie în munți, chiar pe 6 aprilie, dar nu se știe précis. Săptămâna asta care vine se va hotărâ, deoarece unii nu erau mulțumiți de preț. Au apărut discuții, care dacă vor continua, sigur nu se va mai face excursia.

De la Culuță nu am primit nimic. Eu i-am scris chiar când am venit din permisie.

De la Iulia la fel, nu am primit nimic de când am venit. Poate am supărat-o cu ceva, dar nu pot să-mi dau seama.

Te rog să-mi mai scrii ce mai este prin sat și pe acasă.

Închei dorindu-ți multă sănătate și mult spor în activitatea zilnică.

Cu drag

                        Puiu

   

                         25 V 1980 București

Dragă mamă

 Am primit scrisoarea de la matale, eu sunt sănătos, ceea ce îți doresc și matale.

Astăzi sâmbătă an încercat să vorbesc la telefon cu Vasile sau cu Dorina, dar nu am găsit pe nimeni acasă. Poate mâine dacă voi avea învoire, voi încerca din nou.

Totuși, eu am vorbit cu Vasile la telefon cealaltă sâmbătă și mi-a spus că veți veni la mine pe 1 iunie. Eu vă aștept.

Te rog, dar fără să fie cu supărare, să nu faci așa bagaje prea multe de care să ai grijă. Ci să fii cât mai liberă și mai lejeră. Apoi eu am aici de toate, doar vreo două nuci, dar nu prea multe.

Acum pe aici vremea este cam închisă, dar am toată încrederea că într-o săptămână se va schimba și atunci când veți veni va fi frumos.

Cred că Vasile știe că mersul trenurilor se schimbă de la 1 iunie, dar asta nu implică absolut nimic. Sunt suficiente trenuri tur retur până la București, respectiv până la Suceava, doar ora    s-a mai schimbat.

Îmi cer scuze că nu am fost pe fază cu felicitarea. Nici nu știam ce este atunci și scrisoarea matale mi-a ajuns pe 23, așa că era prea târziu.

Eu te rog pe matale, de acum încolo, să mă atenționezi mai dinainte cu aceste evenimente pe care eu aici nu prea le mai știu.

Mi-a scris Culuță, dar nu mi-a spus că i-a dat banii lui Vasile. Cred că își dă și el seama că nu are rost să fim, noi între noi, supărați.

Lui Iulia i-am scris, dar așa fie vorba între noi aici, nu prea am timp să mă gândesc la ea. Poate și din cauză că am mult de lucru sau poate că suntem, săptămâni întregi, numai între băieți, făcând același program care a devenit ca un mecanism.

Când sunt acasă și mai uit din necazurile de aici, atunci iute îmi fuge gândul la ea.

Nu aș vrea să stric prietenia cu ea și mă bucur că s-a împrietenit cu familia noastră.

Săptămâna care a trecut am avut instrucție. A plouat și a fost tare urât pe câmp, pe arătură. Cred că îți închipui cum arătam la sosire, dar a trecut.

Ca o compensație la ce-a fost la instrucție, am avut oaspeți aici la noi formația de muzică “SFINX”. Poate ai văzut la televizor. Dar nu au stat prea mult, că așa sunt ăștia “talentați”, sunt foarte grăbiți și “întrebați”.

Cu speranța că ne vom vedea cât de curând, eu închei mica mea scrisoare dorindu-ți multă sănătate și bucurii. Mai dă-le la spate necazurile.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Pe tren, eu mă gândesc că ar fi mai bine să mănânci. Dacă va avea timp, eu o rog pe Silvia să treacă pe la farmacie să vadă de niște pastile care se iau înainte de a mânca, special pentru cei cărora li se face rău din cauza mirosului de la benzină, în cazul autovehiculelor sau mirosului de gudron de la tren. Când am făcut o excursie de la liceu, știu că mie mi-a dat o colegă, dimineața, o pastilă din astea și m-am simțit foarte bine pe traseu. Am putut mânca, nu mi-a fost rău ca alte dăți.

                          3 VI 1980 București

Dragă mamă

 Încă de la început îți pot scrie că am ajuns cu bine la unitate. Nu m-am întâlnit cu nimeni care să mă întrebe de bagaj. Nici pungile nu s-au rupt. M-au ținut bine și nu m-am făcut de râs, cu toate că mulți se uitau cam mirați la mine când le vedeau așa pline.

Nu ți-am scris chiar de luni, deoarece am avut planificată pentru astăzi o lucrare de control și am avut de învățat. Nu știu cum va fi, dar s-a amânat din cauza sesiunii de comunicări științifice care a avut loc astăzi. Profesoara cu care facem tare s-a supărat, deoarece au mustrat-o cei din catedră. De ce a amânat lucrarea și nu a dat-o când era planificată ?

După cum spun cei din anii mai mari, profesoara aceasta cam ține la supărare și este foarte severă la examene.

Vremea pe aici din nou s-a închis. A plouat astăzi foarte tare. Este cam rece, sau poate numai mi se pare.

Îi vine bine lui Marinela rochia ? Îi place sau nu prea ? Poate ea nu are să-ți spună, dar vezi matale așa după priviri.

Dorina cum se simte ? Îi mulțumesc pentru cele trimise. Nu știu dacă ai observat matale, dar acum nu se mai găsesc pe aici mere. Au fost până nu demult și dintr-odată au dispărut.

Poate din cauza bucuriei că am fost împreună, am uitat  să-ți mulțumesc pentru cele aduse și mai mult pentru efortul pe care l-ai făcut pentru a veni la București.

Eu îmi dau seama cât de greu ți-a fost pe tren și pe tramvaie. Și eu de multe ori m-am aflat în situația asta de a-mi fi rău de la transport.

Te rog să nu regreți vizita aceasta, ci s-o consideri ca o realizare în viața familiei noastre.

Îmi cer scuze pentru unele gesturi pe care le-am făcut și care te-au pus într-o situație mai puțin plăcută.

În încheiere, eu îți doresc multă sănătate și toate cele bune. Aștept cu nerăbdare scrisoarea matale, să-mi scrii cum ai ajuns.

Cu drag

                        Puiu

                                                                                   15 VI 1980 București

Dragă mamă

 Am primit scrisoarea de la matale și m-am bucurat că ai ajuns cu bine acasă.

Vremea pe aici este foarte frumoasă. Este cald, adevărată vară. A mai plouat, dar acum este iarăși cald.

S-a dat portul cămășii bluză prin unitate, că de altfel te cam înădușeai cu cravata la gât.

Duminică am vorbit la telefon cu Dorina, cu Lelea, cu Marinela, poate ți-au spus. Era atunci când și-a sărbătorit Sandu ziua lui.

Iulia nu mi-a scris, de când ați fost pe la mine. Nu este cel mai important lucru.

Chiar de azi am intrat în sesiune și este tare mult de învățat.

Nu știu nici eu cum va fi. Sunt pretenții tare mari. Este tare multă materie. Cum va vrea cel de sus așa va fi. Eu te rog pe matale să mai plătești și pentru mine.

Săptămâna aceasta, când primești scrisoarea, am un examen joi după amiază și vineri dimineața. Săptămâna viitoare joi altul. Apoi luni pe 31 și marți pe 1 iulie, altul. Pe 5 o să fie ultimul.

Închei scrisoarea nu înainte de ați dori multă sănătate și spor în toate activitățile matale.

Cu drag

                        Puiu

  

                        6 VII 1980 București

Dragă mamă

 Încă de la început, îți pot scrie că am terminat cu bine sesiunea aceasta și mă rog frumos la matale să mulțumești și celui de sus. Să plătești la biserică și pentru mine.

De acum vine ce e mai greu, dar am încredere în cel de sus că totul va fi bine.

Îmi cer scuze că nu am scris mai demult. Te rog să mă crezi că au fost câteva examene grele și am vrut să știu cum va fi. A fost binișor.

De luni, adică de mâine plec la Tîrgoviște, unde voi sta aproape o lună de zile. Așa că următaorea scrisoare o voi scrie tot eu.

Poate acolo va putea să vină Culuță la mine, sau dacă îmi va da voie, voi merge eu pe la el.

Ce mai e nou prin sat ?

Mi-a spus Dorina că ai căzut din pod. Ai grijă de matale, că știi prea bine, toți dorim să te avem sănătoasă, să știm că ne așteaptă cineva acasă.

Nici lui Iulia nu am apucat să-i mai scriu. Nu știu nimic despre ea.

Vremea pe aici este tare frumoasă, cald. Mai plouă, dar pe urmă vine o căldură care mie mi se pare înăbușitoare.

Avem aici în unitate un bazin de înot. În orele în care este voie, este plin atât de studenți, cât și de cadre cu familiile lor.

Îmi este dor de fructe. Aici nu prea sunt. Cireșele sunt tare întrebate. Nu prea se găsesc, plus că sunt și tare scumpe. Au apărut din nou mere pe piață. Sunt 20 lei kg.

Familia Biligan ce mai face ?

Fetele lui Vasile, cum o mai duc ?

Închei scrisoarea dorindu-ți multă sănătate și spor în activitatea matale zilnică.

Cu drag             

                 Puiu

                           9 VII 1980 Tîrgoviște

Dragă mamă

 Poți afla despre mine că sunt sănătos, ceea ce îți doresc și matale.

Eu mă aflu la Tîrgoviște, la o unitate militară. Am un alt program decât cel de la unitatea noastră.

Nu știu, dar mi se pare curios atât mie, cât și colegilor, modul de a te deplasa prin unitate asta. Toți aleargă, adică mă refer la soldați. Prin unitate nu se poate merge de unul singur, că imediat te bagă la arest.

Cu instrucția, nu cred ca mai este nevoie să-ți mai scriu, decât atât că terenul de instrucție este cam așa cât vezi cu ochii. Când este cald și ești echipat cu toate materialele, cred câ îți închipui cum este să alergi.

Cu toate acestea cred că mă voi îngrășa aici, deoarece am o poftă de mâncare cam mare. Nu mai rămâne nimic prin farfurii. Plus somnul la timp.

I-am scris lui Culuță. Poate va putea să treacă pe la mine. Duminica, eu am învoire, adică zic că am învoire deoarece se pot întâmpla multe, numai 4 ore și bineînțeles după amiază. Dacă aș fi avut mai multă învoire, aș fi mers eu pe la el.

Și pe aici este cald. Frumos de stat la plajă și nu la instrucție.

Dacă vrei să-mi scrii, poți să-mi scrii pe adresa:

U.M. 01303 Tîrgoviște, Jud. Dîmbovița, Cod. 0200

Și te mai rog dă-i această adresă lui Vasile sau Dorinei să i-o dea și lui Iulia.

Eu dacă ies duminică în oraș, am să încerc să vorbesc la telefon, dacă va fi posibil.

Și încă ceva, pe această adresă, îmi scrieți până la data de 27 când plecăm de aici.

Închei scrisoarea dorindu-ți toate cele bune.

Cu drag       

                 Puiu

                        16 VII 1980 Tîrgoviște

Dragă mamă

 Poți afla despre mine că sunt sănătos și că am primit scrisoarea de la matale.

Eu cu instrucția m-am obișnuit acum. Chiar astăzi am făcut “o excursie” pe dealurile din jurul Mănăstirii Dealul, unde este îngropat capul lui Mihai Viteazul.

Este frumos să mergi pe aceste locuri pitorești, ca turist, dar nu ca soldat în timpul instruirii.

De sâmbătă după amiază până duminică după amiază am fost la Moreni la Culuță.

Să vezi cum a fost. De vineri, comandantul de pluton a întrebat dacă este cineva din pluton care locuiește în Tîrgoviște. Nefiind, a întrebat de prin împrejurimi este cineva ? Atunci mi-a căzut fisa și l-am întrebat dacă mă poate învoi și pe mine până la Moreni. Și a fost de acord.

Am mers cu un coleg care este de prin apropiere de Tîrgoviște, până la autogară. De acolo am avut imediat legătura cu Moreni. Costă 8 lei autobuzul. Sunt vreo 20 km.

Este frumos așezat Moreniul. Pe o vale. De jur împrejur sunt dealuri acoperite de păduri și sonde.

Ca oraș, nu este cine știe ce. Este cam prăpădit. Nu prea are aprovizionare bună, nici în piață, nici în magazine.

Apa se găsește mai greu. Ca și aici în unitate. Când îți este lumea mai dragă și când vii transpirat și ai vrea să te speli, atunci nu este apă.

Acolo la Moreni am întrebat de cineva și am găsit ușor căminul în care stă Culuță. El tocmai se spălase pe cap și i-a părut bine când m-a văzut acolo. El avea de gând să vină duminică la mine. Chiar se învoise de la șeful lui.

Am mers prin oraș împreună. Mi-a arătat ce este mai important. Am văzut și liceul unde a învățat Ilenuța a Mandiței din părău. I-am văzut și panoul de absolvire cu colegii ei.

Duminică de dimineață ne-am întâlnit cu șeful lui. Mi-a spus că Culuță îl ascultă și că se ține de treabă.

Cât despre economii, nu știu cum să-ți spun eu matale, dar să știi că este foarte greu să strângi în condițiile de acolo. După părerea pe care mi-am făcut-o despre el și ceilalți colegi de camera, nu par să fie chiar așa de cheltuitori. Doar pe mâncare și ce mai reușesc să-și mai facă.

Culuță mi-a spus că își va lua concediul prin august. Poate am să mă întâlnesc cu el acasă.

Duminică când m-am întors, am vorbit puțin cu Vasile și cu Sandu, dar era cam defect telefonul și mi-a mâncat rapid banii mărunți pe care îi aveam.

De Iulia nu mai știu nimic. Nici nu știu unde să-i scriu.

Cât despre Munteanu Gheorghe, să știi că nu am rămas surprins. Era și de așteptat. Dar în primul rând are și dreptul. Are 20 de ani. Are serviciu. Ce-i mai trebuie ? O nevastă, pe care și-a luat-o. Eu o cunosc pe fata aceea. A făcut, mi se pare, prima treaptă la liceul unde am făcut și eu.

Mă apropii de sfârșit, dorindu-ți multă sănătate și spor în munca matale zilnică.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Și eu sunt nerăbdător să “răstoarne” Dorina. Duminică Sandu a vrut să mă păcălească. Dar nu i-a mers.

                      19 X 1980 București

Dragă mamă

 Am primit scrisoarea de la matale, pe care o așteptam.  M-am bucurat de cele scrise.

Eu sunt sănătos și toată ziua mă ocup cu activitatea mea de învățătură. Pentru anul acesta materia este mai multă decât anul trecut și mai dificilă. Nu știu cum să fac să-mi ajungă timpul la toate câte mi se cer. La unele obiecte înțeleg mai greu. Este mi se pare mie, mai abstract. Îmi trebuie mai mult timp să înțeleg, să descifrez cele predate la curs. Cu ajutorul celui de sus cred că au să treacă toate.

Cu Mihăescu mă întâlnesc prin curte. Mă întreabă ce fac și eu îl întreb la fel. Altceva așa, nu prea avem ce face împreună. El este în altă companie, unde eu nu am ce căuta și nici el la mine. Ordine prevăzută în regulament. Precum că s-ar evita completarea așa zisului “inventar”, chiar și personal.

Nu ți-am scris că acum când au venit negrii din nou, prietenii mei mi-au adus o sticluță cu o emulsie după ras, din Franța. Ei au escală acolo. De la noi pleacă la Paris și de acolo în țara lor.

Am fost prin camera lor. Mi-au arătat albumele de familie. Fotografiile de familie cu copii și soțiile lor. Dealtfel mă împac bine cu ei și mă simt îndatorat.

Duminica trecută a fost Vasile pe la mine. După cum cred că știi, am fost cu el la Târgul Internațional. Am fost pe la cofetărie. Am fost cu el și pe la muzeu și i-am arătat expoziția cu toate cadourile primite de Ceaușescu. Nu știu cum s-a simțit el, dar am umblat toată duminica.

În privința adresei poți să-mi trimiți plicuri cu adresa aceea pe care o aveai scrisă înainte sau pe aceasta cu următoarea observație: U.M. 02545/D București, Of. P 28

Pe aici vremea este încă frumoasă. Nu știu cât va mai tine așa, dar parcă este mai altfel și te simți mai bine, când este mai cald.

De la Culuță nu am mai primit nimic și te rog să-mi mai scrii și matale de familia Biligan.

Te mai rog să-mi scrii cu amănuntul despre tot ce e pe acasă, cu poama, cu vaca, cu iernaticul. Parcă este mai altfel când primesc câte o scrisoare. Parcă trăiesc în atmosfera de acasă.

Am să-i scriu lui Iulia și am să-i mulțumesc din partea matale, dar sunt și eu curios să știu, ce ți-a scris și cum ți-a scris ?

Despre fotografie, nu e prea realizată cine știe ce. Nici nu sunt prea fotogenic, așa că de unde să iasă mai frumoasă.

Mă apropii de sfârșitul scrisorii, nu înainte de ați dori multă sănătate și numai bine.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Multă sănătate pentru nepot, nepoțele și la toți ceilalți.

                          29 X 1980 București

Dragă mamă

 Am primit pachetul pe care mi l-ați trimis. Vă mulțumesc mult pentru cele trimise. Nu mă așteptam să primesc atâtea. De asemenea nu credeam că o să mai mănânc struguri de acasă, toamna asta.

Dorinei îi mulțumesc pentru dulciurile pe care mi le-a trimis. De asemenea mulțumesc lui Silvia, lui Sandu și lui Vasile pentru contribuția pe care și-au adus-o pentru ca de hram să gust și eu din bunătățile de acasă.

Matale îți mulțumesc pentru toate, deoarece de la matale pornesc toate.

I-am scris lui Iulia și i-am mulțumit pentru fotografia pe care ți-a trimis-o matale. Ideea a pornit de la mine pentru că eu am rugat-o să ți-o trimită, deoarece ea urma să le scoată de la fotograf.

Duminică pe 19 octombrie a avut loc un grav accident în urma căruia șeful catedrei de mecanică, deci și al meu a decedat. Avea vârsta de 59 de ani. În plină viață și în plină putere de muncă. Nimeni nu se aștepta la acest fenomen tragic. S-a stins și parcă nici acum nu mă împac cu gândul că omul acesta nu mai este în biroul pe lângă care trec zilnic.

Ultima dată l-am văzut la revista de front, sâmbătă înaintea accidentului. El fiind locțiitorul comandantului, după darea raportului, știu că a venit la noi și dădea, ca de obicei, ordine mărunte.

Nu cred că mai are vreo semnificație faptul că era general maior doctor inginer, șef de catedră cu multe distincții și decorații de stat și militare. Om care nu a căzut în război, a fost victima unei imprudențe, a unei neatenții.

Miercuri am fost la înmormântarea care a avut loc, bineânțeles, în ritual militar.

Despre mine poți afla că sunt sănătos și am tare mult de învățat. Nu prea pot face față la tot ceea ce mi se cere. A început perioada lucrărilor de control și a degrevărilor.

Nici eu nu știu cum va mai fi. Încă domnește în minte situația dezastroasă a colegilor cu un an mai mare. Acum ne izbim chiar noi de greutățile și cantitatea mare de materie a anului doi. Nu știu cum are să fie.

În rest vremea este încă destul de frumoasă. Noaptea este cam frig. Dorm îmbrăcat în trening.

Te rog mult pe matale, într-o zi când ai mai mult timp liber, să-mi scrii o scrisoare lungă cu lux de amănunte, despre tot ce este acum acasă. Despre hram. Despre orice. Atunci când primesc câte ceva de acasă, parcă sunt alt om.

Închei scrisoarea dorindu-ți matale și la întreaga familie multă sănătate.

Cu drag

                        Puiu

                          9 XI 1980 București

Dragă mamă

 Încă de la început pot să-ți scriu că am primit scrisoarea de la matale, chiar acum când am ieșit de la ore.

Într-un fel m-a surprins conținutul ei. Am înțeles eu cam despre ce este vorba. Te rog, cum am mai făcut-o, să nu le pui chiar pe toate la inimă. Dacă așa a fost să fie, acum trebuie să ne împăcăm cu gândul că nimic nu se poate schimba.

Când am să vin acasă, poate o să discutăm mai pe larg, deoarece eu acum sunt numai pe post de ascultare. Altfel este când vorbești între patru ochi.

Totuși eu îți mulțumesc că mi-ai scris și chiar te rog să-mi scrii în toate amănuntele cele ce se întâmplă pe acasă.

Am încercat să vorbesc la telefon cu Sandu sau cu Silvia, dar nu am găsit pe nimeni de vreo câteva săptămâni. Eu am ieșit în oraș, de obicei sâmbăta după amiază, căci duminica mai încerc să mă pun la punct la materiile la care am mai mult de învățat. Și nu prea ies mai ales că și vremea asta așa închisă și friguroasă, nu te prea face să ieși mult pe afară.

Despre mine mai poți afla că m-a durut câteva zile un picior, deoarece când a nins mult în cursul săptămânii trecute, am alunecat și am călcat strâmb. S-a umflat oleacă la oul piciorului, dar acum a trecut. Am fost și puțin răcit, dar tot a trecut.

Cât despre învățătură, am nu mult, ci foarte mult. Este cel mai încărcat și cel mai greu an. De fapt anul decisiv în academie.

De la începutul anului tot ni s-a predat și doar câteva lucrări de control. De acum se încep a înghesui, care mai de care, cu lucrări, degrevări, verificări. Chiar miercuri am o degrevare la mecanică. Este foarte mult de învățat și nu știu cum se face când înveți, nici nu știi cum trece timpul. În alte împrejurări trece așa de greu. Dar cum va rândui cel de sus, așa va fi.

Nu știu cum, dar de la Culuță nu am primit nimic de când am fost acasă.

Vasile mi-a mai scris și Iulia. Din altă parte nu mai primesc de la nimeni. Colegii de liceu, dacă sunt în alte colective acum, au trecut pe planul secundar foștii colegi de liceu, și nu prea îmi mai scriu. Dar sincer, nici nu aș prea avea timp să mă ocup cu corespondența, dacă mi-ar scrie toți.

M-a surprins vestea cu măritatul lui tanti Ileana. Te rog să-mi spui mai pe larg cam cum au decurs lucrurile. Dacă ai aflat bineînțeles, pentru că știu că nu vine pe la noi. Susana tot acolo este ? Poate acela este norocul ei, așa cum zice ea.

Nu știu, atmosfera aceasta apăsătoare de aici, cu gândul că ce se va întâmpla dacă este așa de mult de învățat și așa de dificil, mă face să-mi fie dor de casă, cu toate că îmi dau seama că mai este încă mult până la permisia de anul nou.

Închei mica mea scrisoare, dorindu-ți multă sănătate și cu rugămintea să fii mai pasivă, să mai lași să treacă unele lucruri de la sine, pentru că știi cât de mic este omul.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Multă sănătate la toți ceilalți ai casei care se mai gândesc și la mine.

                        2 XII 1980 București

Dragă mamă

 Încă de la început pot să-ți scriu că am primit scrisoarea de la matale.

De asemenea, am primit banii pe care mi i-a trimis Dorina și îi mulțumesc tare mult.

Am întârziat cu răspunsul pentru că am crezut că voi putea vorbi la telefon și să-i mulțumesc verbal. Dar nu i-am găsit în nici o sâmbătă.

Cred că ai aflat că am vorbit cu Vasile la telefon și am aflat de la el, rămânând surprins, pentru că matale nu mi-ai scris nimic despre raze și că nu te simți tocmai bine.

Eu ți-am mai spus să nu îți mai faci nervi din toate nimicurile și să nu le pui pe toate la inimă. Mai lasă să treacă lucrurile de la mata. Fii mai pasivă și mai cu grijă de matale. Nu mai fă așa efort prea mult pentru că nu mai are rost. Acum la bătrânețe trebuie să te odihnești și să-ți vezi liniștită de treburile mărunte ale casei.

Am primit și de la Culuță o scrisoare, nu prea plăcută în care mi-a scris că nu știe dacă va veni de sărbători acasă pentru că a avut niște neplăceri. Adică s-a supărat tăticul lui pe el, pentru că s-ar fi bătut la joc, ceee ce nu este adevărat, după cum susține el.

Matale nu mi-ai scris nimic despre aceasta. Eu îi voi răspunde la scrisoare și am să-l rog totuși să vină de sărbători. Să fim din nou iarăși împreună doar pentru câteva zile pe care eu le aștept fiindcă îmi este dor de toți.

De învățat am tot mai mult. Chiar mâine am o lucrare de control la rezistență. Materia cea mai grea din anul II.

Vremea pe aici s-a răcit. Se vede că vine iarna. A mai nins, dar este încă multă apă pe jos, ceea ce te face să stai mai mult prin casă.

Închei aici mica mea scrisoare dorindu-ți matale și la întreaga familie multă sănătate și să dea cel de sus să ne vedem cu bine.

Cu drag

                        Puiu

                       7 III 1981 București

Dragă mamă

 Încă de la început îți pot spune că am ajuns cu bine și la timp la unitate.

Pe tren nu a fost prea aglomerat. Eu având loc, am călătorit destul de bine. M-am întâlnit cu colegi mai mari cu care am avut de discutat până la București.

Pe aici este mult mai cald decât pe la noi. Se simte că se apropie cu pași destul de repezi primăvara. Zăpadă nu mai vezi decât pe rare locuri, unde este umbra tot timpul.

 Semestrul acesta am început încă trei cursuri noi care sunt dificile prin conținutul mare de informații pe care îl furnizează. Se vor încheia cu verificări, examene și bineînțeles cu lucrări de control în timpul semestrului.

Nu mai vorbesc de rezistența materialelor și matematici speciale, precum și de filozofie și mecanică, la care vom avea examene la vară și la care se adună foarte mult și mult mai greu. Dar cum va rândui cel de sus, așa va fi.

Acum încă îmi mai este gândul la scurta vacanță pe care am avut-o și la zilele cât am stat împreună.

Îi mai mulțumesc o data Dorinei pentru checul pe care mi l-a făcut și după ce l-am terminat îmi pare rău de ce nu l-am luat și pe celălalt, pentru că a fost foarte bun.

Situația învoirilor acum la noi s-a cam înrăutățit, adică s-a mai redus. Nu prea știu pe ce motiv. Și așa că stau mai mult în unitate și nu prea știu ce noutăți și ce se mai întâmplă prin restul Bucureștiului.

Nu știu cum alții pot fi așa de încrezători în ei. Bineînțeles sunt încrezători cei care au pile bune, dar eu nu pot fi așa de optimist și mă îngrozesc la gândul examenelor atât de grele care mă așteaptă și la materia multă care se adună.

Închei aici mica mea scrisoare dorindu-ți multă, multă sănătate și multe bucurii. Multă sănătate la toți ai familiei noastre.

Cu drag

                        Puiu

                       29 III 1981 București

Dragă mamă

 Am primit scrisoarea de la matale, pe care o așteptam. Mă gândeam că poate nu a ajuns scrisoarea mea, dintr-un motiv sau altul.

Eu sunt sănătos, numai că mă mai doare câteodată capul și mă simt așa obosit de parcă cine știe ce muncă fizică aș face.

În rest aceeași activitate zilnică, cu ore dimineața și studiu după amiază.

Mi-ai scris că pe la noi este cam frig. Pe aici este destul de cald. Se cunoaște că este primăvară. Săptămâna trecută am greblat iarba de pe sector și acum să vezi ce frumos a înverzit.

Prin oraș nu am prea fost căci încă nu s-a trecut la portul ținutei de vară. Trebuie să ieși cu mantaua și toți se uită care mai de care și încep să râdă pentru că pe o vreme mai călduroasă, oamenii ies mai lejer îmbrăcați.

Sâmbătă spre seara am fost la un spectacol la Casa Centrală a Armatei. Ne-a dus “voluntar”. Nu a fost cine știe ce.

Am căutat să vorbesc la telefon cu cineva de la Vasile, dar nu mi-a răspuns nimeni, cred că nu erau acasă.

Acum dacă Dorina nu mai are telefon, îmi vine foarte greu, pentru că înainte dacă nu găseam într-o parte, aveam speranța că o să găsesc pe cineva în cealaltă parte.

Matale cum ai mai rezolvat cu lemnele ?

Cu Ovidiu cum te mai împaci ?

Dorina s-a mai aranjat acolo ? Cred că are multă muncă.

Zilele astea mi s-a terminat și dulceața pe care o mai aveam din ce am adus de acasă.

Nu ți-a spus Silvia, cum se simte Lavinia cu Simona la cămin, s-au obișnuit ?

Eu am mai primit o scrisoare de la Iulia, că în rest nu mai am de la cine să primesc.

Culuță încă nu mi-a scris, dar cred că am să-i scriu eu zilele acestea.

Închei aici mica mea scrisoare dorindu-ți multă sănătate.

Cu drag

                        Puiu

                         4 IV 1981 București

Dragă mamă

 Încă de la început îți pot scrie că am primit scrisoarea de la matale.

Pe aici încă mai este destul de frig pentru perioada aceasta. La noi la companie, cât a fost cald, tot s-au făcut propuneri să se treacă la ținuta de vară, adică la pantofi și la bonetă subțire. Până la urmă s-a aprobat. Dar acum s-a făcut frig și nu se poate să se treacă din nou la ținuta mai groasă.

Căldură la calorifere nu mai dă și dorm îmbrăcat, căci spre dimineață se face destul de frig în camera.

Mă tem să nu am puțină gripă, dar cred că are să-mi treacă. Nasul tot curge mereu. Se vede că a venit primavera și s-a dezghețat.

Cred că ți-a spus Vasile că am vorbit duminică cu el, mai mult, la telefon. Am reușit să blochez un telefon. Mi-a părut bine că am cu cine să mai schimb și alte vorbe.

Cu învățătura mă îngrijorează pentru că este foarte mult și încă se tot se adună. Acum marți am o degrevare la mecanică și pe săptămâna cealaltă am alta. Nu mai spun de lucrările sondă pe care le dăm când vor profesorii.

Ne-a venit planificarea orelor pe luna aprilie și de acolo reiese că învoirea cea de 1 Mai este chiar începând cu data de 1 Mai și nu cum credeam noi că va fi de la începutul săptămânii, adică a doua zi de Paște. Așa sunt ăștia, cred că intenționat au făcut așa.

Nu am mai primit de la nimeni nici o scrisoare. Eu i-am scris lui Culuță și aștept să-mi răspundă.

Dorina ce mai face ? Cred că îi vine destul de greu și acasă și la serviciu.

Moș Ion cum se mai simte, mai iese pe afară sau tot în casă stă ? Acum cu primăvara poate are să se facă mai bine.

Închei aici mica mea scrisoare dorindu-ți multă, multă sănătate.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Ce mai face familia Biligan ? Cred că este foarte ocupată, cum e și normal acum primăvara.

                                                                                    8 V 1981 București

Dragă mamă

 Încă de la început îți pot scrie că am ajuns cu bine la București.

În gară, când m-am dat jos, ploua cu găleata, ca pe la noi vara. Acum pe aici încă mai este frig și vremea stă așa închisă.

La Suceava, după cum cred că ai aflat, am trecut pe la toți. Am fost și mi-am făcut baie. Apoi am fost pe la școală. Am trecut pe la Silvia. M-am dus și pe la familia Livischi. Apoi m-am dus în gară.

Când am trecut dimineață pe la Iulia, ea avea ore și mi-a spus că dacă se poate învoi, poate trece să mă conducă la gară.

 Îm gară am așteptat-o până aproape să vină trenul și mă gândeam că nu o să mai vină deoarece mai erau vreo 5 minute până să sosească trenul. Chiar îmi luasem gândul că o să mă mai întâlnesc cu ea.

Și totuși în ultimul moment m-a prins cineva de brat. Era ea. Și asta a făcut mult pentru mine. Mă gândeam cum uneori mă conducea aproape întreaga familie și acum s-a nimerit că eram singur. Dar asta o scriu, nu ca să reproșez cuiva, pentru că îi înțeleg pe toți că au treburile lor, ci doar așa.

Aici am intrat din nou în același program care acum iarăși mi se pare destul de greu de suportat. Până o să mă învăț, iarăși, și o să-mi mai șterg gândurile specifice unei permisii.

Se apropie sesiunea de vară și este tare mult de învățat, atât pentru obiectele la care am examene, cât și pentru cele cu verificări.

Acum în perioada aceasta trebuie predate și referatele de la laboratoare și lucrările temă. Plus că mai avem de dat niște lucrări de control și degrevări.

Nu știu cum, dar când sunt acasă parcă sunt mai optimist, parcă mă simt altfel. Dar când vin din nou aici, îmi piere tot optimismul când îi văd pe alții care mai au cum s-ar spune, pe cineva în spate, care mai au grijă de ei, că sunt totuși nepăsători la greutățile care ne așteaptă. Eu mă simt așa singuratic și mă gândesc cum aș putea să fac ca să nu am  necazuri. Îmi pun încrederea în cel de sus și cum o rândui el așa va fi.

Închei aici aceste câteva rânduri dorindu-ți multă, multă sănătate.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Te rog mult să ții seama de rugămintea mea.

                         21 V 1981 București

Dragă mamă

 De la început poți afla că am primit scrisoarea de la matale, pe care am așteptat-o.

Pe aici după o vreme închisă, așa ca de toamnă, acum s-a făcut frumos, este cald.

Nu știu cum, dar când este timpul ploios, ești așa moleșit. Nu prea ai chef de nimic. Când este cald, parcă este altfel, ești mai optimist.

Duminică după amiază, ne-a dus la o piesă de teatru la Sala Palatului. Dar bineînțeles nu ne-a dus la o piesă prea strălucită. A făcut mult că am mai vizitat Sala Palatului și am mai văzut câțiva dintre artiștii mai buni ai noștrii.

Cred că ți-a spus Silvia că am vorbit în câteva rânduri la telefon, dar acum este foarte greu de blocat telefonul și îți cam mănâncă fisele.

Pe aici au apărut pe piață tot mai multe verdețuri, dar nouă încă nu ne dă la cantina, pentru că spun că sunt scumpe. Dacă ar cumpăra s-ar scade din celelalte alimente și nu prea este avantajos.

Aș mânca o salată de ridichi cu ceapă și cu oțet, iar numai ca să cumpăr o sticlă de oțet pentru a face o data salata nu îmi convine, dar am să mănânc eu, nu este asta o problemă.

Acum până începe sesiunea la noi, pentru că noi nu suntem influențați de “Universiada sportivă 81”, am de predat câteva lucrări cu referate și program pe calculator și de asemenea referatele pe la laboratoare. Este perioada când se încheie socotelile, cum se mai spune pe aici. Adică trebuie să predai ceea ce este prevăzut pentru a putea intra în sesiune, care pentru noi începe pe data de 15 iunie.

S-a dat drumul cu vacile în luncă ?

Dorina cum se mai simte cu întreaga familie ? Cred că lui Ovidiu i-a trecut ce avea la picioare.

A fost nunta lui Brândușa ? Sau urmează să fie. Te rog   să-mi scrii cam cum a fost și dacă ai văzut-o mireasă.

De la Vasile, ca și de la Culuță, nu prea am primit pentru că nici eu nu le-am scris, dar am să le scriu când voi găsi puțin timp liber.

Când mă gândesc la sesiunea care se apropie mă simt așa parcă sunt apăsat de ceva. Sunt îngrijorat și când sunt într-o astfel de stare, nu prea îți vine să te gândești și la altceva extrașcolar. Dar cum va rândui cel de sus, așa va fi.

Mă opresc aici cu scrisoarea, nu înainte de ați dori multă sănătate și mult spor în toate.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Familia Biligan ce mai face ?

                       7 VI 1981 București

Dragă mamă

 Am primit scrisoarea de la matale pe care o așteptam, nu știam de ce întârzâie, dar m-am lămurit după ce am citit-o.

Îmi pare bine că a fost frumos la nunta lui Brândușa. Eu nu am decât să le doresc, cum s-ar spune “casă de piatră”.

Dar, mai este un dar, pe care îl păstrez pentru mine.

Duminica trecută mi-au făcut o mare surpriză familia Rosnițchi. Nu mă așteptam să vină la mine. Cred că ți-a spus Vasile cum a fost pe aici.

A fost cald, frumos. Am fost cu ei prin parc. A fost acea zi întradevăr de destindere. Parcă este altfel când mai stai de vorbă cu cineva mai apropiat, care te cunoaște. Așa cu colegii nu poți să discuți chiar orice. Sunt anumite limite, chiar dacă îți sunt prieteni.

Astăzi sâmbătă a fost tot cald și frumos. Am avut 6 ore de laborator în afara Bucureștiului. Am avut de dat o lucrare de verificare, iar când am venit la amiază, s-a dat drumul la ștrandul din unitate de aici. Era umplut de vreo două zile, dar încă nu era voie. Astăzi s-a dat prin ordin pe unitate că este voie să-l folosim, bineînțeles în anumite ore bine stabilite.

Săptămâna asta care vine mai am de dat două lucrări și de predat ultimele referate.

De duminica viitoare începe sesiunea. De azi în două săptămâni, adică pe 20 am primul examen și cel mai greu. De fapt toate sunt grele. Apoi următorul este pe 25 iunie, pe urmă îl am pe 1 iulie și ultimul pe 6 iulie, dar tot așa de dificil ca și celelalte.

Nu știu cum are să fie, dar este tare mult de învățat și vezi dacă nu te mai și odihnești capul ăsta are și el limite. Eu nu prea știu cum să fac să împart timpul, să-mi ajungă în ambele părți.

Te rog pe matale, să te mai rogi și pentru mine. Cum are să rânduiascăcel de sus, așa va fi.

Așa mă simt cu conștiința, cu sufletul încărcat și mi se pare o veșnicie sesiunea aceasta. Parcă mă apasă ceva ce nu mă lasă să fiu așa mai optimist.

Îți mai pot scrie că de la Culuță nu am mai primit nimic cu toate că eu i-am scris.

Iulia mi-a scris. Acum este și ea ocupată cu bacalaureatul și cu examenul de admitere.

Marinela când termină școala ?

Televizorul tot așa este sau l-a văzut George.

Cu vaca la luncă, cred că altă soluție nu prea este decât să plătești. Acum cât costă o zi de păzit ?

Mă opresc aici cu scrisoarea, dorindu-ți multă sănătate și numai bine.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Am pus felicitarea lui Sandu pentru ziua lui pe adresa matale, pentru că pe a lor nu o știu.

                        26 VII 1981 București

Dragă mamă

 Poți afla despre mine că sunt sănătos și că am primit scrisoarea de la matale.

De la început aș vrea să-mi cer scuze că am trimis așa repede felicitarea, dar cred că ți-a spus Vasile că săptămâna care a trecut am fost la trageri, undeva aproape de București și am stat acolo și nu aveam altfel cum să o pun. Decât să ajungă mai târziu mai bine mai degrabă.

Dacă a fost Vasile pe acasă, cred că ți-a spus că am fost și pe la Brăila, așa într-o scurtă vizită.

Vasile cred că are să petreacă frumos săptămâna aceasta în Deltă. Chiar aseară înainte de plecare am vorbit cu ei la telefon.

Mi-a spus și de CEC, mi-ar părea bine să fie ceva.

M-a bucurat într-un fel vestea că Verginica are nuntă pe 23, poate voi fi și eu acasă.

Eu de mâine încep practica aici în București și poți să-mi scrii până pe 10 august, după aceea plecăm la Brașov, vreo 10 zile, și în jurul lui 21 sau 22 poate ne dă drumul.

Aștept și eu vacanța. Acum după ce a trecut ce-a fost mai greu, mi se pare ca timpul trece mai încet.

Bucureștiul este foarte aglomerat, acum cu Universiada asta. Noi stăm mai mult la televizor, deoarece biletele s-au dat de mult și nu mai sunt, cu toate că sunt tare scumpe.

De la Iulia încă nu am primit nimic. Nu știu ce-o fi făcut la examen.

Ce mai face Dorina cu familia ei ? Noutăți ce mai sunt prin sat ?

Bicicleta mai merge ? Pentru că aș avea și eu nevoie de ea în vacanță.

De examene de admitere mai știi câte ceva ? Care și pe unde au dat și ce rezultate au ?

Familia Biligan cum o mai duce ? I-am scris ieri lui Culuță, poate vine pe la mine duminica care vine, dacă va putea.

Închei aici mica mea scrisoare dorindu-ți multă sănătate și numai bucurii

Cu drag

                        Puiu

P.S. Te rog mult să ai grijă de ce te-am rugat eu.

Cred că și Dorina va citi această scrisoare și de aceea o rog să se îngrijească să am și eu hainele civile câtuși de puțin puse la punct.

                       23 IX 1981 București

Dragă mamă

 Încă de la începutul acestei scrisori îți pot scrie că am ajuns cu bine la unitate. Totodată le mulțumesc celor care m-au condus la tren.

Pe tren am călătorit bine. În compartiment am călătorit cu o femeie de 82 de ani care spunea că pentru ea călătoria cu trenul este un prilej de odihnă, iar eu mă gândeam că doar matale mai ai încă până la această vârstă.

Nu m-am plictisit în tren pentru că erau mai multe femei și nu au tăcut din gură până la București.

În perioada aceasta facem pregătire pentru deschiderea anului universitar. De vineri intrăm la cursuri.

Nu am putut telefona din gară lui Silvia pentru că era aglomerat acolo la telefoane și eu duceam greu geanta. S-a rupt un mâner și nu prea puteam să mă plimb cu ea în voie.

Cu Iulia, m-am mai liniștit, e bine.

Culuță m-a căutat aseară. A văzut cum facem pregătirea pentru deschiderea anului de învățământ. El o duce bine și cu serviciul și cu sănătatea. Acum dacă știe unde sunt, cred că va trece mai des pe la mine.

Vasile dacă cumva vine pe acasă, spunei să-mi scrie el, că eu nu știu unde stă el acum, deci nu știu adresa.

Vremea pe aici este foarte frumoasă, cald, parcă ar fi vară.

Acuma aici mi-ar prinde bine merele, strugurii și nucile de acasă. Dar e bine și așa. Masa este foarte bună, nu am ce mă plânge din pricina asta.

Închei aceste câteva rânduri, nu înainte de a te ruga să mai ai grijă și de ce te-am rugat eu, și de ați dori multă sănătate și toate cele bune.

Cu drag

                        Puiu

                        12 X 1981 București

Dragă mamă

 Încă de la începutul acestei scrisori aș vrea să știi că sunt cam neliniștit. De când am plecat nu am mai primit nici o veste de la nimeni din familia noastră.

Oare v-am supărat cu ceva, întratât încât să nu puteți     să-mi scrieți și mie două rânduri.

Mă tot întreb dacă nu s-o fi întâmplat ceva. De ce nici matale, nici Dorina, nici Vasile nu dați nici un semn, pentru că prin telefon nu am reușit să vorbesc.

Eu am început din plin noul an de învățământ. Am început să intru în obiectele de specialitate și timpul din nou începe să mă preseze, să fie o problemă.

Am început să dăm lucrări, deci cum s-ar spune am intrat din nou în normal. Chiar mâine am o lucrare de degrevare și alta săptămâna viitoare pe 20.

Ți-am scris în cealaltă scrisoare că m-am întâlnit cu Culuță. El m-a mai căutat într-o sâmbătă după amiază, dar nu   mi-a spus să-l aștept, așa că eu eram în învoire și nu m-a găsit.

Am încercat eu duminica asta să-l caut pe el, dar nu am găsit strada respectivă. Sper, dacă o să ajung cu bine, duminica viitoare o să-l caut din nou. Dacă nu va veni el pe la mine până atunci.

Cu Iulia mă împac bine, ea începe cursurile abia joi pe 15. Până atunci mai are practică.

Timpul pe aici a fost frumos. Acum a început să se simtă că este toamnă. Mai plouă, este și mai frig puțin. Trebuie să-mi iau maieul pe sub cămașa bluză, nu mai merge numai așa.

Cam duc dorul fructelor și aș fi îndrznit, dacă era Vasile acasă, să-i spun să-mi trimită și mie un pachet. Dar dacă nu se poate, mă mulțumesc și cu ce este. Mai aduc colegii din camera de pe acasă și mănânc și eu. Oricum ei nu îmi zic, dar mă simt eu așa mai stingher puțin, că de mâncat mănânc, dar de adus ba.

În rest masa la cantina este foarte bună. Nu am ce mă plânge. Sănătate și ajutor să fie.

Închei aceste câteva rânduri cu speranța că va găsi cineva să-mi mai scrie ce e pe acasă.

Multă sănătate matale și întregii familii

Cu drag

                        Puiu

P.S. Am scos o fotografie cu Iulia și m-am gândit să-ți trimit și matale. Sper că ai să observi că am fost făcut sergent.

                                                                                   23 X 1981 București

Dragă mamă

 Încă de la început îți pot scrie că am primit pachetul pe care mi l-ați trimis. Îți mulțumesc matale cât și lui Sandu pentru că mi-ați ascultat dorința și v-ați necăjit cu pachetul care nu mă așteptam să fie chiar atât de încărcat.

Când l-am deschis, mi-a dat în nas mirosul de mere, de toamnă, parcă specific casei noastre.

Îți mulțumesc și pentru banii pe care mi i-ai trimis.

Eu cu școala am intrat în normal. Am dat câteva lucrări și mâine este vorba să ne dea proiectul la unul din obiecte. Proiect care trebuie să-l fac până în jurul anului nou.

De duminică, 1 noiembrie, am practică până pe 14 noiembrie și plecăm la Mizil, pe lângă Buzău.

Vasile nu are de ce să fie supărat. Atunci când am trimis vederile, mă gândeam că nu aflase că Iulia este aici. Dacă avea să vină pe la mine, aveam să-i fac o surpriză.

Iulia o duce bine. Este ocupată cu școala. Pentru mine care stau aici îmi este ușor și aș putea spune că sunt sedentar, în comparație cu ea care are cursuri în mai multe părți ale Bucureștiului. Iese dintr-o parte, trebuie să meargă repede și cu mașina și cu metroul să prindă orele în cealaltă parte. Și așa face mai în toate zilele, dar …asta e.

Culuță a fost pe la mine și pare mulțumit de locul unde muncește. Spunea că dacă ar putea, ar veni acasă de hram. Acum rămâne să vedem dacă va putea aranja la lucru.

Pe acasă ce mai este ? Televizorul merge ?  Ai terminat prin grădină ? Dar oamenii prin țarnă ?

Familiei Livischi îi doresc multă sănătate și să le trăiască noua venită. Am înțeles că o va chema Anca.

Mă întreba Culuță dacă Ovidiu vorbește bine acum, dar eu nu știam ce să-i spun. Are să vadă el când va veni acasă.

Închei aici aceste câteva rânduri, dorindu-ți multă sănătate și petrecere plăcută a hramului.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Multă sănătate și bucurii lui Valerica și Ovidiu

Dacă vine totuși Culuță acasă, am să-i spun și lui că am nevoie de 2 cărți din dulap din casa mare: Analiză matematică de Roșculeț și Culegere de probleme de analiză matematică de Flondor și Donciu. Prima este mai groasă, a doua este mai subțire și de culaoare verde. Te rog pe matale sau pe alt membru al familiei să le caute pe astea și nu pe altele.

Te mai rog să-mi scrii cum a fost de hram și câți hrămari ai avut.

                     10 XI 1981 Mizil

Dragă mamă

 Încă de la începutul acestei scrisori, îți mulțumesc foarte mult pentru cele trimise prin Culuță de hram.

Mi-au prins tare bine aici la Mizil, deoarece fără să cer osândă, masa este cam subțirică.

Prin acest așa zis oraș, nu se prea găsește nimic. Plus că pâinea nu se dă decât cu buletinul.

Dar totuși să nu îți faci gânduri, că prea rău nu o duc.

Aici prima săptămână a fost mai cald, dar acum de luni a nins și este frig, dar pentru încă patru zile nu are să fie nimic. Sâmbătă după amiază ne întoarcem în București.

Cu toate că sunt în practică, am tare mult de lucru la proiectul pe care l-am primit. Apoi mai toți profesorii ne-au dat câte ceva de făcut, spunând că este o perioadă mai lejeră, când ai mai mult timp la dispoziție.

Plus la practică ne cere să avem un caiet de practică care îți ea mult timp pentru întocmirea lui.

Mamă tare aș fi dorit să stau acum puțin de vorbă cu matale. Nu știu cum dar simt nevoia asta.

Cu Iulia, după cum știi mă împac bine. Și ea este ocupătă cu activitatea asta zilnică de studentă.

Doream să-ți spun, dar așa îți scriu că vreau să mă însor cu ea. Aș vrea să știu și eu părerea matale.

După discuțiile pe care le-am avut cu ea, am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să ne căsătorim.

Nu știu cum vor primi părinții ei această veste, dar sper că va avea ea destulă putere de convingere.

Am să-ți scriu imediat ce voi primi de la Iulia, hotărârea părinților ei.

Sper că vestea mea să nu te surprindă întratât încât să te tulbure și să-ți faci gânduri rele.

De asemenea, tare aș dori ca scrisoarea aceasta să nu devină publică. Poate și de aceea doream sa stau de vorbă cu matale, pentru a nu da prilejul pentru ceilalți la niște discuții mai hazlii pe tema asta.

Eu închei acest rânduri, dorindu-ți multă sănătate și gânduri bune.

Cu drag

                        Puiu

                                                                                     23 XI 1981 București

Dragă mamă

 Cu toate că nu am primit nici o scrisoare de la matale, îți scriu tot eu pentru că m-a neliniștit vestea pe care am aflat-o.

Sâmbătă dimineață a fost Culuță pe la mine și a lăsat plasa cu cele de acasă la poartă pentru că eu eram la ore și el nu putea să aștepte că trebuia să meargă la serviciu.

Eu îți mulțumesc mult pentru cele trimise, dar am rămas surprins că nu am găsit nici o scrisoare în plasă.

Duminică dimineață el a fost iarăși pe la mine, dar un coleg care nu știa unde sunt, i-a spus că sunt în oraș. De fapt eu eram în amfiteatru, așa că el a plecat și nu am dat ochii cu el, dar a lăsat vorbă că matale ai pățit ceva la o mână, ai căzut. Nu îmi este prea clar ce ai pățit. De ce nu îmi scrieți și mie ?

Duminică după amiază am dat telefon la Vasile, dar era numai Ilenuța și ea nu prea vroia să-mi spună exact ce s-a întâmplat. Spunea că are să-mi spună Vasile mai mult. Fapt ce  m-a neliniștit și mai tare. Este întradevăr așa gravă lovitura ?

Cu însurătoarea mea să nu-ți faci griji. Aș fi vrut să știu și eu părerea matale, dar am tot timpul să mă însor. Nu-i nici o grabă.

În rest am tare mult de muncă cu proiectul asta la mecanisme și cu lucrările de control pe care le dau, dar fac și eu cât pot.

Iulia e bine. Și ea cu grijile ei. Dar ea e altfel. Parcă mai optimistă și într-un fel mă bucur că este așa.

Mă opresc aici cu aceste rânduri și acum aș vrea ca răspunsul la scrisoarea asta să-l primesc chiar mâine, cu toate că îmi dau seama că este imposibil.

Mă rog celui de sus să te facă cât mai repede sănătoasă așa cum erai.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Îl aștept pe Vasile să-mi spună cum s-a întâmplat.

                        1 XII 1981 București

Dragă mamă

 Încă de la începutul acestei scrisori îți mulțumesc pentru cele trimise prin Vasile.

El mi-a spus cum s-au întâmplat toate acasă și cum ai pățit matale necazul acesta.

Eu mă rog bunului Dumnezeu, să se vindece cât mai repede și să scapi de durere.

Pe matale te rog să nu te consume așa de tare, de să nu mai mănânci, căci mai rău îți faci. Doar matale spuneai că dacă ai încredere în Dumnezeu toate au să treacă.

 Ai să te faci din nou bine, așa cum ai fost.

Mulțumesc pe această cale lui Silvia și lui Dorina pentru cele trimise.

Poate ți-a spus Silvia că sâmbăta care a trecut am vorbit la telefon cu ea și cu Vasile înainte de a se porni la mine. Am dat de un telefon care s-a blocat și am vorbit și eu și Iulia și Culuță.

Duminică l-am așteptat pe Vasile. A mai stat pe la mine până pe la ora 10, după care ne-am dus să-l așteptăm pe Culuță, care avea să se învoiască de la lucru. Dar nu a putut, Așa că ne-am întâlnit cu el pe la vreo 3 după amiază când a ieșit de la lucru.

În timpul ăsta de la 10 dimineața până la 3 după amiază am fost cu Vasile pe la Iulia și apoi am fost în oraș împreună.

Când a venit și Culuță, după amiază, a început să plouă și nu știam unde am putea mânca toți împreună.

Culuță a zis ca să încercăm la o mătușă de a lui. Și am mers la tanti Garafira, care era singură și ne-a primit. A fost foarte de treabă mai ales pentru că ne-a lăsat să întindem masa. Asta era lucrul cel mai important.

Ne-am simțit bine. Masa a fost foarte bună. Și vinul este foarte bun. Mie mi-a plăcut foarte mult. Vasile glumea că nu se știe dacă mai ajunge vinul până vin eu acasă. Iar eu i-am răspuns să fie fără nici o grijă că mama se îngrijește ea de asta.

La care toți au început să râdă că sunt răsfățatul familiei.

După ce am ieșit de la tanti Garafira l-am condus pe Vasile la tren. Apoi Culuță și-a luat plasa și a plecat la cămin, iar eu am condus-o pe Iulia la cămin în Regie.

Iulia îți mulțumește pentru buchetul de flori pe care i l-ai trimis și de asemenea pentru toate celelalte bunuri din care a mâncat și ea.

Îmi este dor de casă și abia aștept să vin acasă în permisia de la sfârșitul lunii.

Cu însurătoarea după cum ți-am mai scris, încă nu este cazul să-ți faci griji. Nu este nici o grabă. Știi matale mai sunt așa valuri care câteodată trec cu bine și pe urmă iar se restabilește normalitatea. De însurat am să mă însor eu, dar ne-am mai gândit că am mai putea aștepta. Trebuie avută întîi o întrevedere cu părinții ei. Așa de la ochi la ochi.

Cu ajutorul lui Dumnezeu toate se vor face.

Acum am multe griji cu învățătura care s-a adunat iarăși multă. Examenele se tot apropie. Ne pisează cu lucrări și mai am și un proiect foarte greu. Dar fac și eu cât are să se poată.

Închei aceste rânduri dorindu-ți însănătoșire grabnică, rugându-mă la Bunul Dumnezeu să te faci bine.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Întregii familii multă sănătate. Aștept să treacă și luna decembrie, să vin și eu acasă. Îmi este dor.

                       20 XII 1981 București

Dragă mamă

 De la începutul acestei scrisori îmi exprim mirarea de ce nu am mai primit nici o scrisoare de acasă de atâta timp.

Eu am scris după ce a fost Vasile pe aici pe la mine. De atunci tot aștept. Dar văd că nu prea aveți timp și pentru mine.

Aș fi vrut și eu să mai fiu pus la punct cu ce e pe acasă.

Eu sunt sănătos și aștept să vină permisia de anul nou, să ne vedem cu toții. Îmi este dor de casă. Și când îți este gândul la ceva parcă trece mai greu timpul.

Cu școala este tot mai mult de învățat. Cu proiectul merge cam greu și îmi dă de gândit, pentru că timpul trece și tace.Va trebui să-l predau la timp, altfel nu mă primește la examen. Cum va rândui cel de sus, așa va fi. Fac și eu cât pot.

Culuță de când a fost Vasile pe aici, nu a mai venit pe la mine. Nu știu, avea să vină pe acasă. A fost. Nu a fost. Dacă vine acum de sărbători acasă, nu știu nimic.

Pe la noi cum este timpul, este zăpadă ? Pe aici încă este vreme de toamnă. Este frig și tot plouă, dar zăpadă mai de loc, adică de loc.

Iulia a plecat în vacanță. Sâmbătă poate vine de anul nou la noi. Asta depinde de ce vor zice părinții ei, de modul cum va ști ea să-i convingă.

Mie s-ar putea să-mi dea drumul pe 29, marți după amiază. Cu ajutorul lui Dumnezeu cred că miercuri voi fi acasă.

Pe la noi mai mișună zvonuri că s-ar putea să ne țină aici, din cauza evenimentelor astea așa precipitate. Tare aș vrea să rămână numai zvonuri.

Așa că te rog și pe matale să faci cum știi matale mai bine.

Dorina ce mai face ? Cred că îi este cam greu și cu fetița și cu treburile de pe acasă, mai ales că acum de sărbători parcă e mai multă treabă de făcut.

În fiecare seară când mă culc, gândul îmi zboară, cu câțiva ani în urmă, când eram mai mic și cât de mult așteptam această vacanță de iarnă. Nu mai vorbesc de sărbători.

Acum pentru mine aceste sărbători le trăiesc numai din gând. La oraș totul se pierde. Aici toți discută despre revelion, unde au să-l petreacă, cât au să mănânce și au să bea.

Nu știu care este părerea matale și a celorlalți despre venirea lui Iulia pe la noi. Dar te rog pe matale, pe Dorina să faceți în așa fel încât în cele câteva zile cât va sta la noi, să se simtă bine, chiar dacă pe undeva vă deranjează faptul acesta.

Toate astea le spun în eventualitatea că va veni și nu aș vrea să se simtă străină la noi.

Eu îmi cer scuze că am mai scris și acestea și vă rog să nu vă supărați, așa mi-au trecut prin gând.

Închei aici aceste câteva rânduri dorindu-ți matale și la întreaga familie multă sănătate și să petreceți cât mai frumos și mai bine sărbătorile Crăciunului și dacă mai aveți timp să vă mai gândiți și la mine.

Cu drag

                        Puiu

Sărbători fericite !

                        10 I 1982 București

Dragă mamă

 Încă de la început îmi cer din nou iertare pentru supărarea pe care v-am făcut-o. Acum îmi dau seama că nu am procedat bine, dar știi matale cum sunt eu.

La Suceava, după cum cred că ai aflat, am așteptat-o pe Iulia și am petrecut frumos la Vasile. Silvia a fost bine pregătită cu de toate, încât ne-am simțit bine, dar a trecut repede.

Acum după ce am venit aici și după ce m-am mai gândit puțin, mi-am dat seama că matale totuși nu ai dorit ca să vină Iulia la noi de anul nou.

Am observant un lucru. Când matale ești de acord din toată inima asupra unui fapt acesta se împlinește. Când șovăiești, când nu spui cu toată inima, nu se împlinește.

Unui singur lucru, căruia aș dori să-i dai crezare. Eu mă împac bine cu Iulia, mă înțelege și o înțeleg și fără să vezi că fac declarație ca un îndrăgostit, dacă nu mă însor cu ea, nu mă mai însor.

Aș vrea să știi că nici nu îmi trece prin cap, să mă gândesc, să mă însor cu vreo fată din sat. Dacă vrei să știi de ce, am să-ți spun cu proxima ocazie, când vom sta de vorbă împreună.

Acum după ce m-am întors din nou în unitate, mi-a cam fugit gândul de la fete. Nu prea am timp să mă gândesc la ele. Nu știu, dar sunt cam complicat și o să fiu cam greu de suportat pentru cineva.

Am tare mult de lucru la proiect la mecanisme. Trebuie să-l predau până la sfârșitul lui ianuarie, pentru a putea intra în examen.

Te rog pe matale să te mai rogi și pentru mine.

Îți mulțumesc matale și lui Dorina pentru cele pregătite. Am fost la înălțimea colegilor de camera.

Uitam să-ți spun că și Iulia mi-a dat, când am ajuns în București, un pachet cu niște cârnați și cozonac pregătit de acasă pentru mine.

Culuță, după câte știu, a venit din nou în București, dar încă nu am dat de el. Adică nu a venit pe la mine.

Pe aici vremea este destul de frumoasă pentru iarnă. A început să ningă și este frig.

Închei aceste câteva rânduri dorindu-ți multă sănătate și multe bucurii.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Multă sănătate la toți din familie.

                                                                                                                                31 I 1982 București

Dragă mamă

 Poți afla despre mine că sunt sănătos și că am primit scrisoarea de la matale.

Culuță a trecut pe la mine abia ieri pe 30 ian. Și mi-a dat un kg de vin și o sută de lei. Îți mulțumesc mult pentru cele trimise, dar nu trebuia să te mai ostenești și cu astea pentru că mi-ai dat de ajuns când am fost eu acasă. Totuși, eu îți mulțumesc mult.

Cred că ți-a spus Vasile că am vorbit cu el la telefon. Acum nu prea am învoiri și nu prea pot să dau așa des telefon.

Eu am intrat în sesiune. Mâine am de predat proiectul la mecanisme. Pe 8 februarie, adică luni, am primul examen. Tot la mecanisme. Al doilea îl am sâmbătă pe 13 la termotehnică, iar ultimul pe 18, adică într-o joi, la electrotehnică și automatizări.

Sunt examene foarte grele cu materie de un an, adică predate pe două semester. Îmi este frică pentru că sunt dificile și din punctul de vedere al materiei și din punctul de vedere al profesorilor. Dar am să fac atât cât am să pot.

Eu te mai rog și pe matale să te rogi și pentru mine.

Iulia este bine și ea. A susținut un examen și mai are încă două. Ea va pleca în vacanță mai repede decât mine. Când ea se întoarce, atunci abia ne dă drumul nouă.

Acuma în sesiune parcă timpul se scurtează. Cu toate că îmi dau seama că el curge mereu la fel.

Mă simt puțin cam oboist, mai ales că săptămâna asta care a trecut am fost de serviciu la cantină. Noaptea trebuia să stau târziu să lucrez la proiect, iar dimineața să mă scol devreme pentru ca să merg la cantină să aranjam acolo servitul mesei.

De astăzi la amiază am scăpat, așa că de acum toate activitățile sunt îndreptate spre examene.

Aș avea multe de spus în legătură și cu mine și cu Iulia, dar sper când voi veni acasă să găsesc momentul să ți le spun, ca să mă poți înțelege și să te conving să fii și matale de accord cu toată inima. Să nu mai ai îndoieli pe care mie nu mi le-ai spus, dar la ceilalți, te mai jelești.

După câte mi-a spus Culuță nu ai înțeles gestul și fapta pe care am făcut-o eu de anul nou și din care matale te-ai supărat. Acuma nu prea are rost să vorbim despre asta, altădată când se va ivi momentul.

Te rog să mă scuzi că îți scriu din astea, dar pe mine totuși mă frământă.

Astea trei săptămâni cu examene, le simt așa ca o povară, dar sper cu ajutorul lui Dumnezeu să treacă.

Închei aici aceste rânduri nu înainte de ați dori multă sănătate.

Cu drag

                        Puiu

P.S.  Te rog să-mi mai scrii ce e nou prin sat și să nu fii supărată pe mine, pentru că matale ești mama mea. Chiar dacă mai fac nazuri tot matale rămâi singura pe care o iubesc și la care țin cel mai mult. De aceea, orice aș face, tare aș vrea să fii și matale de acord.

                       7 III 1982  București

Dragă mamă

 Poți afla despre mine că am ajuns cu bine la București și că sunt sănătos.

Am întârziat cu scrisoarea pentru că am așteptat să vină Culuță la mine, pentru că eu nu am putut trece pe la el. El a fost marți dimineață pe la mine și mi-a spus că a scris acasă.

Nu știu dacă ți-a spus Vasile, dar țin să afli și matale că din Suceava m-au mai încărcat. Silvia mi-a făcut un chec și de asemenea și de la Dorina am primit bunătățuri, pentru care le mulțumesc mult și îmi pare bine că nu trec neobservat prin casa lor.

La gară a fost Sandu cu mine. Nu a fost prea aglomerat din Suceava. S-a mai aglomerat după Bacău încolo.

Cum coboram mai spre sud, zăpada tot dispărea, astfel încât pe la Bacău, Mărășești era așa în pâlcuri, ca după ce am trecut de Ploiești, a dispărut cu totul.

Pe aici vremea este așa ca de un început de primăvară, fără zăpadă dar totuși destul de rece dimineața și noaptea.

Eu am început noul semestru cu încă 5 cursuri noi de specialitate. Adică de acum abia intrăm efectiv în meseria pentru care ne pregătim. Până acum a fost o pregătire de cultură generală necesară pentru a aborda cursurile de specialitate.

La aceste cursuri pretențiile sunt mai mari, neadmițîndu-se nici un fel de abatere. Profesorii spun că altfel nu ne-am putea descurca în activitatea viitoare. Activitate de care ei sunt răspunzători și ca atare acționează în consecință.

De la început avem de dat lucrări de control, chiar marți pe 16 am de dat o lucrare la un obiect cu multă materie.

Iulia este bine. Am fost pe la ea, dar și ea este tot ocupată mai în toate zilele. Au un program încărcat, atât dimineața cât și după amiază. În schimb au sâmbăta liber, plus duminica.

Închei aceste câteva rânduri nu înainte de ați dori multă sănătate.

Cu drag

Puiu

  

                      23 III 1982 București

Dragă mamă

 Poți afla despre mine că sunt sănătos și că am primit scrisoarea de la matle.

M-au bucurat într-un fel veștile scrise, mai ales când am citit că ai dat vaca. Mă gândeam că așa poate ai să mai stai și matale mai liniștită. Ai să te mai odihnești.

Tare bine mă simt când știu că ești acolo acasă, că are de cine să-mi fie dor, că mai este cineva pe care o doare când eu am necazuri și se bucură când și eu sunt bine.

După părerea mea cred că ați procedat bine punând banii pe CEC.

Mă bucur când știu că toți cei de pe acasă sunt bine sănătoși.

Am încercat în câteva sfârșituri de săptămână să vorbesc cu Vasile la telefon, dar nu am prea reușit.

Este vorba în grupa noastră să facem o excursie, dar încă nu este nimic sigur. Când se va mai încălzi. De aceea aș ruga pe Vasile, dacă ar vrea, să-mi trimită de acasă pantofii aceea buni pe care mi i-a luat anul trecut și un tricou alb care este în dulap pe unul din umerașe sub cămăși. Acela de la Sandu.

Dacă matale nu folosești și pantofii aceea cu talpă grea și tare, poți să mi-i trimiți și pe aceea, dar numai în cazul când stau în casa cea mare și nu îi folosești. Dacă matale îi mai folosești, să nu mi-i trimiteți, că mă supăr rău.

Culuță a mai fost pe la mine de câteva ori, dar nu a mai venit cu fata aceea. Cu munca îmi spune că o duce bine. Nu știa precis nici el, dar auzea că-l va muta într-un alt cămin. De scris el mi-a spus că a mai scris pe acasă.

A fost vinerea asta care a trecut pe la mine și a rămas ca sâmbătă după amiază să merg cu el la tanti Garafira, la cea care am fost cu Vasile. Sâmbătă s-a schimat așa de tare vremea, a nins așa cu ploaie și a bătut un vânt puternic că am amânat amândoi vizita pentru o zi când va fi mai cald.

Iulia o duce bine, acum are practică. M-ai întrebat dacă nu s-a supărat că nu am fost pe acasă la ea. Am trombonit-o eu și într-o oarecare măsură i-a trecut supărarea.

Dar nu prea știu ce se întâmplă cu mine, că mă enervez mai din toată nimica și mă supăr. După aceea îmi pare rău tot mie.

Cu școala, același program încărcat. Nu știu cum, dar așa îmi vine de greu, mă simt oboist, nu prea am timp liber. Nu știu, aș vrea să dorm mai mult și mai liniștit. Dar nu pot, mai toată noaptea mă foiesc și când văd că unii colegi dorm așa adânc, eu îi invidiez.

Materia se adună tot mai mult pentru examenele din vară și tot mai grea. Nu știu dacă ți-am scris dar ne-a dat proiectele de făcut și este foarte mult de muncă la ele, dar cu ajutorul lui Dumnezeu sper să le trec cu bine pe toate.

Închei dorindu-ți multă sănătate

Cu drag

                        Puiu

  

                      20 IV 1982 București

Dragă mamă

 Încă de la începutul acestei scrisori îți pot spune că eu sunt sănătos și că tot  am așteptat scrisoare de la matale.

Dar cum suntem în sărbătoarea Paștelui îți spun și eu “Hristos a înviat”.

Am primit pachetul pe care l-ați trimis și țin să mulțumesc și pe această cale familiei Rosnițchi, atât lui Vasile că s-a ostenit să mi-l facă, cât și lui Silvia pentru checul pe care mi l-a făcut. A fost tare bun.

Conținutul pachetului a ajuns în condițiuni bune. Am încercat să vorbesc la telefon, pentru a mulțumi, dar nu am reușit.

De Culuță nu mai știu nimica. Poate s-a supărat pe mine, că de când am fost la tanti Garafira, nu a mai fost pe la mine. A venit acasă de Paști ? El așa spunea mai demult.

Băniesc că ceva nu i-a convenit de nu a mai trecut deloc pe la mine de atunci.

Cum au fost sărbătorile acestea prin sat ? Matale ai fost la înviere ?

Eu am ciocnit ouă roșii, că a primit Iulia pachet de acasă ieri, adică a doua zi după Paști.

În rest nu știu cum dar vremea încă se simte rece. Încă nu a fost o zi așa caldă să zici că a venit cu adevărat căldura, că nu trebuie să te mai gândești la frig.

În cameră, dimineața, cu două pături pe mine și mă apucă câte un frig, că îmi sare somnul și numai mă foiesc.

Cu învățătura am foarte mult de muncă, cu proiectul. Vineri am de dat o degrevare la o materie destul de grea.

Gândul îmi este la permisia de 1 Mai. Aștept să vin și eu acasă. Pasca stă până atunci ? Că tare aș mânca și eu oleacă.

Mi-ar mai trebui vreo câțiva bani pentru tren, că acum cu scumpirile astea, nici nu știi pe ce dai banii, dar te trezești că nu mai ai.

Poate acum de 1Mai vine, adică trece, pe la noi și Iulia. Mai mult ca sigur. Să nu vă gândiți cumva că este o alarmă falsă ca de anul nou. Are să vină duminică mai după amiază și va pleca luni după amiază, când ea se va întoarce la București. Eu voi mai rămâne. Numai să ajungem cu bine până atunci.

Închei aici aceste câteva rânduri dorindu-ți matale și la întreaga familie multă sănătate și să ne vedem cu bine.

Cu drag

                        Puiu

                       16 IX 1982 București

Dragă mamă

 Încă de la început îți pot scrie că am ajuns cu bine și la timp aici în unitate.

Duminică, luni și marți am făcut repetiție pentru deschiderea anului de învățământ. Astăzi a fost prima zi efectivă de cursuri.

Am intrat din plin în materie. Acesta este un an greu și decisiv într-un fel, când fiecare trage cu gândul la avansarea din vară. Avansare care este condiționată de obținerea unei medii bune.

Sunt anunțate deja 3 degrevări din materia predată în semestrul 2 al anului de învățământ trecut. Plus un proiect foarte dificil la automobile, materie de bază de specialitate.

Toate activitățile cer de la început timp și putere de muncă, dar am să fac și eu cât oi putea.

Mulțumesc Dorinei pentru ce mi-a pregătit. Am fost la înălțimea colegilor de camera, cu care am mai împărțit câte ceva.

Iulia îți mulțumește pentru semințe. Nu se aștepta să fii atât de grijulie.

Ea deocamdată stă la cămin și în perioada aceasta până la 30 septembrie pleacă la practică la Fetești, la cules de struguri.

Colegii au rămas puțin surprinși când le-am spus că m-am însurat. Conducătorul de grupă mi-a spus “să fie într-un ceas bun”, pentru că a aflat și el. Eu nu m-am dus să-i spun.

Culuță a venit pe acasă ? Eu nu am avut cum să mă duc să văd dacă mai e pe aici.

Închei aici aceste câteva rânduri, dorindu-ți multă sănătate și toate cele bune.

Cu drag

                        Puiu

P.S. Multă sănătate și bucurii la nepoate, nepoți și la părinții lor.

                        14 X 1982 București

Dragă mamă

 Încă de la început îmi cer scuze pentru întârzâierea scrisorii, dar am considerat că ți-au spus în detaliu Dorina și Vasile.

Noi suntem sănătoși și suntem foarte ocupați cu activitatea zilnică de la cursuri.

Eu sunt în criză de timp cu proiectul pe care trebuie să-l predau pe 10 decembrie. Poate nu ar fi așa de greu de predat, dacă nu ne-ar fi băgat și niște lucrări de control și o degrevare în această perioadă.

Iulia este bine, deocamdată totul este normal. Să sperăm că va fi bine și în continuare. Și ea are mult de învățat. Are foarte multe laboratoare care îi iau o groază de timp.

Îți mulțumesc pentru cele trimise prin Dorina și Vasile, deoarece ne sunt de mare folos. Cu chilota, de exemplu, nu mai avem probleme cu frigul, care aici noaptea este destul de evident. Cu căldura de la calorifer îngheți.

De asemenea îți mulțumesc mult și pentru cele trimise  prin Culuță. Să știi că m-am bucurat foarte mult când am văzut ce mi-ai trimis. Îmi sunt de un real folos. Aici nimeni nu îți dă nimic pe gratis.

Culuță mi-a mai spus ce mai este pe acasă. Mi-a dat și banii, care au venit la un moment când ceilalți se terminaseră, deoarece am luat pentru Iulia un impermeabil, adică un fel de fâș mai gros. Am mai luat mărunțișuri de care aveam strică nevoie. A plătit căminul și dacă mă crezi, dacă ieși în oraș cu 100 lei, nici nu îți închipui cum se spulberă și observi că nu ai luat nimic, așa mai important cu care să te alegi.

Nici nu îți închipui ce bună a fost găina pe care mi-ai pus-o. Iulia a făcut și supă. A făcut și mămăligă și am mâncat cu brânză. Fasole vom fierbe cât de curând, că la cantina la Iulia nu prea dă și ei îi plac. Nu mai vorbesc de mine, pentru că sunt de acelea mărunte.

Acum la noi este o problemă, că nu avem de unde să luăm nici un pic de zahăr și ulei, pentru că aici nu ne dau. Studenții sunt obligați să aibă cartelă.

În rest toate merg normal. Ieri am făcut de serviciu aici la poartă și m-am convins că fetele sunt mai rele decât băieții, mai împrăștiate și nepăsătoare.

Pe aici, după cum cred că ai auzit la defuzor este o vreme de toamnă târzie. La noi s-a dat portul la mantaua de iarnă, așa că nu mă pot plânge deocamdată de frig. Plus că mi-am luat și mănuși din piele, pentru că pe celelalte, după cum cred că ți-am spus, le-am pierdut anul trecut.

Matale cred că ai încheiat prin grădină. Dar ceilalți pe la CAP au terminat ?

Cărbuni ai mai luat sau ai rămas cu aceea ?

Închei aici aceste câteva rânduri dorindu-ți multă sănătate și spor la toate.

Cu drag

                        Iulia și Puiu

P.S. Noua adresă: Complex studențesc “Regie”, Str. Splaiul Independenței nr. 290, Cămin P25, Cam. 046, București, Of. Postal 78, Cod 77702

                      20 XII 1982 București

Dragă mamă

 De la început îți pot scrie că noi suntem sănătoși și îți mulțumim tare mult pentru cele trimise prin Culuță.

De asemenea mulțumim, la întreaga noastră familie pentru bani și pentru cele trimise, lui Lelea, lui Vasile și Sandu, precum și lui Silvia și Dorina.

Cele trimise ne prind foarte bine. Pe aici cartofii și oule, ca și fasolea se găsesc la fel de greu ca și carnea.

Zahărul și uleiul trimis sper să ne ajungă pe o perioadă bună de timp, așa că în privința aceasta nu mai avem griji.

De asemenea îți mulțumim tare mult pentru vinul și țuica trimisă. Eram doriți de așa ceva.

După cum cred că ai aflat, Iulia are vacanță de pe 23 decembrie până pe 6 ianuarie. Eu am permisie de pe 29 decembrie pe 3 ianuarie. Având în vedere aglomerațiile care au loc în această perioadă pe tren și cum Iulia nu poate să stea prea mult în picioare, am făcut cerere să rămânem aici pe perioada vacanței și ni s-a aprobat.

Cu mâncarea sper că ne vom descurca, ținând cont de cele primate de acasă. În această perioadă cantina se închide.

Cu școala, Iulia a mai terminat cu lucrările, se apropie vacanța. Eu mai am chiar în ajunul Crăciunului de dat o lucrare și sunt aglomerat încă în multe lucrări și teme pe care sper să le rezolv cu bine.

Am primit tema pentru proiectul de diploma, așa se dă înainte. Este foarte dificilă. Am mult material în rusește și germană. Nu știu cum am să fac cu traducerile. Dar voi face și eu cum oi putea.

Deocamdată îmi este gândul la examenele din această sesiune la care toate materiile sunt de specialitate, iar pretențiile profesorilor sunt mari.

Te rog mult să-mi explicit și mie de ce ți-a tăiat pensia de la CAP și te pune să o dai înapoi pe cea primită până acum ?

Închei aici aceste câteva rânduri dorindu-ți multă sănătate, iar sărbătorile de iarnă să te găsească cu bine.

Cu drag

                        Iulia și Puiu

P.S. Te rog să pui pe careva din familia noastră să-mi caute 2 cărți din dulap, din casa cea mare și să mi le trimiteți până la începutul lui februarie:

1. Teoria, calculul și construcția motoarelor pentru autovehicule, de Grunwald (mi se pare cu coperți verzi, una mare)

2. Mecanica autovehiculelor pe senile, de col. Arniceru (aceasta este făcută în academie, are coperți albastre, nu sunt sigur că este în dulap)

                       18 I 1983  București

Dragă mamă

 Încă de la început îmi pot scrie că am tot așteptat să ne scrii cum a fost de sărbători pe acasă.

Pe aici a fost bine, de nins nu a nins aproape de loc. Numai pe data de 2 ianuarie a nins așa puțin, dar nu a apucat să se așeze. De atunci parcă ar fi toamnă în continuare. Nici un pic de zăpadă.

Crăciunul a trecut că mai eram la cursuri. Anul nou l-am făcut în camera amândoi, eu și Iulia. Am avut un televizor de la niște vecini care au plecat în vacanță și am vizionat în seara de revelion, atât programul I cât și II. În celelalte zile am mai citit, am mai ieșit la plimbare, am mai dormit, dar au trecut repede cele 5 zile de permisie.

Pe lângă cele primite de la voi, am mai primit de la Iulia de acasă un pachet cu multe bunătățuri. Am mai cumpărat și noi câte ceva, în așa fel încât ne-am simțit bine. Numai că ne lipseau cei dragi cu care am fi dorit să fim împreună.

După ce au început cursurile, Iulia a mai fost la ore până pe 8 ianuarie. Pe 9, adică duminică, mi-a spus că au început durerile și ar fi bine să meargă la spital. Eu la început am crezut că glumește. Mă așteptam ca acele dureri să se manifeste cu mult timp înainte de naștere. Dar la ea au început prin câteva crize duminică dimineața, ca la amiază să mergem la spital, care este foarte aproape, aproximativ 500 de m. La 7.30 seara să nască un băiețel de 3,100 kg și lungime 52 cm.

Am hotărât, de fapt înainte de naștere, dacă îi băiat să-l cheme Iulian și așa l-am înscris pe certificatul de naștere.

Am împrumutat niște bani și i-am cumpărat cele necesare pentru a putea ieși de la spital. Vineri pe 14 ianuarie au ieșit de la spital.

I-am mai cumpărat câteva scutece și cele necesare acum cât este mic. Colegile lui Iulia, au fost la spital la ea și deasemenea au cumpărat scutece și mărunțișuri de astea.

Am rămas cu totul surprins că și colegii mei i-au făcut cadou câte ceva din cele necesare acum.

Pe colegii mei i-am cinstit cu niște vin, pe care l-am cumpărat, iar pe colegile lui Iulia le-am servit cu bomboane.

Acum Iulia și Iulian sunt bine, aici în cămin.

Se apropie sesiunea și suntem îngrijorați și cu învățătura. Iulia ar vrea să-și dea examenele și lucrările pe care le mai are, pentru bursa.

Și eu am examene foarte grele și am mult de învățat și de aceea te rugăm și pe matale, mai ai grijă și de noi dacă mai mergi pe la biserică.

Închei aceste câteva rânduri, dorindu-ți multă sănătate.

Cu drag

                        Iulia și Puiu

P.S. Au spus familiile Rosnițchi și Livischi că vin pe la noi. Te rog spunele matale cum ar trebui să facem ca să-l botezăm pe Iulian. Și te mai rog să ne trimiți niște floare de tei și mușețel. Să nu uiți de cartea aceea care te-am rugat într-o scrisoare. Am nevoie de ea la un examen.

Așteptăm să ne scrii și de asemenea așteptăm sfaturi pentru băiat, că noi suntem începători.

                         15 V 1983 București

Dragă mamă

 De la începutul scrisorii îți spunem și noi ”Hristos a înviat”.

Poți afla că noi suntem sănătoși și suntem foarte ocupați.

Iulia este aproape toată ziua la școală, are de recuperat multe laboratoare, are de dat și lucrări de sfârșit de semestru.

Eu am de terminat un proiect la motoare și o lucrare de casă la fabricație. În același timp am de dat degrevări la tancuri, specialitatea de bază, care o fac cu secretarul organizației de bază partid și la care trebuie să înveți mai mult de rușine.

Dar acum în anul IV trebuie aproape la toate obiectele să înveți mai mult așa ca să nu îți facă morală. Se consideră că cei mai mari nu mai trebuie dădăciți sau luate măsuri administrative ca să învețe.

Iulian ce mai face ? Ne este dor de el. Ne obișnuisem cu el. Mata te descurci ? Te rog să ne scrii că la telefon, săptămâna aceasta am încercat de două ori după amiază, dar nu am găsit pe nimeni. Dacă am avea mult timp liber am merge mai des la poștă, dar așa cum timpul este drămuit, numai când putem trage câte o fugă.

Dorina, Silvia au mai venit pe acasă ? I-au mai făcut baie ? Sau îi faci matale ?

Iulian te deranjează noaptea, plânge ?

A mai venit sora să-l vadă ?

Ce mai este pe acasă ? Cum a fost la înviere ?

Timpul cum mai este ? Ce mai fac boboceii, puii, rățuștele ? Câte ai ? În grădină cum mai merg culturile ? Stejărelul s-a prins ? Dar brădulețul ?

Să știi că pe aici este tare secetă. Mai ies cu școala și în afara Bucureștiului și sunt lanuri întregi de grâu în care grâul este de o palmă și uscat sau începe să se usuce.

Nu știu, dar prevăd că în toamnă va fi iar speculă cu ceriale. Cum o vrea Dumnezeu. Toate sunt în mâinile lui.

Au fost de Paști aici surorile lui Iulia. Am mers cu ele, fiind tinere, aproape peste tot pe unde se putea. Duminică seara când au plecat se plângeau că sunt tare obosite.

Închei aici aceste rânduri dorindu-ți matale și întregii familii multă sănătate și numai bine.

Cu drag

                        Iulia și Puiu

P.S. Vasile, Silvia , Sandu, Dorina au fost de Paști la Putna ? Dar pe 21 mai merg la Dîrmoxa ?

*

*    *

Șirul scrisorilor se întrerupe brusc, odată cu plecarea mamei mele spre odihna veșnică.

Cel de sus a considerat că misiunea mamei s-a încheiat pe acest pământ odată cu însurătoarea mea și apariția primului copil din cei care vor da sens vieții mele și rostului meu pe pământ.

Mi-aș fi dorit ca mama să mă vadă la casa mea la fel ca și pe ceilalți copii ai ei, dar timpul nu a mai avut răbdare cu trupul ei mult prea încercat în această viață zbuciumată pe care a avut-o pe acest pământ.

Tot ce a făcut pe lumea asta a fost doar pentru copii ei și niciodată pentru ea.

Am găsit această poezie care atinge coardele sensibile ale sufletului oricărui om pentru care mama a însemnat totul:

Basmaua mamei șade-n cui, O strâng la piept, că mama nu-i... S-a dus să răsădească flori Într-o grădină după nori, Și-o tot aștept să vină iar… Dar în zadar... S-a dus cu cât era pe ea, Nici o lețcaie nu avea, Doar zâmbetu-mpietrit pe față, În palme... faptele de-o viață Și-n poala sufletului său… Bocetul meu... Mereu o caut din priviri, Pe drum, prin casă, prin vecini... Și uneori chiar mi se pare Că o zăresc în depărtare Și dau să ies în calea sa … Dar nu e ea... Unii mi-au spus că nu se poate Să o zăresc în tot și-n toate, Că mama s-a tocmit la sfinți, Degeaba stau să-mi sar din minți, S-o uit că altfel e prăpăd… Dar eu, o văd...

Ba pune busuioc la grindă, Ba scutură un țol din tindă, Ba-i cu găleata la fântână Și mă reped să-i iau din mână, Dar până să ajung la ea… Nu mai era… Mă tot închin și fac pomană, Dar dorul nu știe de strană, Nici lacrima de sărbătoare, Nici nodu-n gât ce e uitare, Nici timpul nu e de vreun leac... Și eu tot zac... Da-n colțurile băsmăluței Parcă simt mâinile măicuței, Simt lacrima de la icoană, Iubirea ei de pus pe rană Chiar și mirosul ei.... de zici,  Că e aici...                         Liliana Burac                     “Basmaua mamei”

Cea mai mare lipsă din vița unui om, indiferent de vârstă, este lipsa mamei.

“Timpul știe să păstreze ca nimeni altul, ceea ce nu trebuie pierdut”

Cu toții suntem prinși în acestă spirală a vieții.