IMPRESII ADOLESCENTINE

Fiecare generație definește un timp al ei. Fiecare generație este marcată de contextul social, politic, economic al vremii. Amprenta mediului exterior este definitorie în formarea unei generații, chiar dacă omul este o ființă adaptabilă care se pliază pe noile cerințe ale societății.

Perioada liceului este hotărâtoare în definirea personalității unui tânăr. Atunci dorințele de schimbare sunt mult mai mari. Posibilitățile efective de punere în practică a năzuințelor, a dorințelor, depind de fiecare individ în parte, de capacitățile fizice și intelectuale, native sau dobândite.

Generațiile de liceeni care nu au beneficiat de avantajele erei informatice au fost marcate de comunicarea dintre semeni prin cuvântul scris.

Era binecunoscut proverbul latin “Verba volant, scripta manent”. Tradus el înseamnă „vorbele zboară, scrisul rămâne”. Această frază pare să provină dintr-un discurs rostit de Caius Titus în Senatul Roman, prin care a sugerat că vorbele rostite ar putea fi ușor de uitat, dar documentele scrise sunt păstrate și pot fi întotdeauna concludente în treburile publice.

A fost o perioadă “la modă” printre liceeni completarea unor oracole cu impresii, amintiri ale colegilor din perioada petrecută împreună.

Nu am scăpat prilejul nici eu de a avea consemnate câteva momente din ultimul an de liceu. De fapt a fost ideea unei fete din liceu, pe care o îndrăgeam, și care soarta a făcut să găsim același drum în viață.

Acum mă bucur când recitesc și îmi aduc aminte de acele vremuri și de acei colegi cu care am traversat anii adolescenței.

Am să redau doar câteva impresii consemnate, cu sinceritate și fără inhibiții, în oracolul pe care l-am regăsit după atâția ani.

Oracol avea ca motto:

          “Fugară-i fericirea

Fugari și noi

Și numai amintirea

Ne-ntoarce înapoi”

Axinia Evidenia-Coca:

Pentru început țin să-ți multumesc pentru faptul că mi-ai încredințat și mie acest oracol, acest caiet al amintirilor, că ai fost întotdeauna înțelegător cu mine.

Septembrie își luase sub stăpânire domeniul, școlile își chemau clienții, când te-am cunoscut.

Nu știu ce credeai tu despre mine, nu știu ce credeți voi despre mine, dar eu, sunt așa cum sunt. Câteodată veselă, îmi place să râd, să glumesc. Câteodată nu știu cum să fac să-mi ascund durerea sufletului. Da, ce să fac, așa sunt eu.

Poate cândva, când părul îți va fi albit, vei găsi acest caiet pe undeva și-ți vei aduce aminte de anii de liceu. Eu îți doresc multă sănătate, pașii tăi să te îndrepte pe un drum bun, plin de bucurii, mult success la examenul de bacalaureat și la cel de admitere în învățământul superior. Doresc să aud că ești student și știu că esti capabil să fii un bun inginer. Cu stimă și colegialitate Coca.

Târzii ca frunzele de toamnă

Pe căi pierdute și răzlețe

Se duc și nu se-ntorc

Frumoșii ani ai tinereții.

Amorul este un cântec

Ce toți îl cântă des

Dar nu la toți el are

Același interes.

De urât te poți ascunde

Dar de dragoste n-ai unde

Căci oriunde te-ai ascunde

Tot la inimă pătrunde.

Doresc ca viața ta să fie

Țesută-n flori de trandafiri

A lor petale să-ți deschidă

Un val de vis și amintiri

Mireasma lor să te îmbete

În nesfârșite bucurii

Iar viața lor să ți-o coloreze

În mii de culori trandafirii.

Astăzi suntem împreună

Mâine ne vom despărți

Cine știe barca vieții

Pe ce mal ne-o azvârli.

Decât o viață tristă

Și un trai în chin

Mai bine-o gâscă friptă

Și-un  kg de vin.

Viața este trecătoare

Banii sunt amăgitori

Mintea e folositoare

Dar nu-i dată tuturor.

Inima este o carte

Singura pe care-o ai

Altuia ca să citească

Niciodată să n-o dai.

Nu uita anii drăguți

Într-o școală petrecuți

Și mai ales nu uita

Căci am fost colega ta.

Nimic nu-i mai frumos pe lume

În viața pământească

Decât o amintire

Din viața școlărească.

Multe uită omu-n lume

Multe am uitat și eu

Dar ca să uiți colegii

E un lucru foarte greu.

Dumnezeu când a făcut lumea

S-a gândit la viitor

Și-a mai făcut o floare

Punându-i numele “amor”.

Câte sunt pe lume

Toate s-au scumpit

Numai dulcea sărutare

La fete s-a ieftinit.

Vor trece anii-ncet, încet

Tăcerea lin se va așterne

Dar va rămâne acest caiet

Ce amintirile-ți va cerne.

Prima iubire e ca o floare culeasă de pe mormântul cu iluzii pierdute, vei găsi poate alta, dar ea nu va mai avea parfumul celei dintîi.

Grigorean Doina:

Îți mulțumesc pentru amabilitatea pe care ai avut-o de a-mi acorda și mie acest oracol al tău pentru a lăsa câteva amintiri.

Poate mai târziu când vei scoate acest caiet de undeva de pe un raft prăfuit și-l vei citi, îți vei aduce aminte de mine și vei rosti: “A fost odată …”

Când vei fi departe

Poate printre flori vei sta

Să-ți aduci aminte

De colega ta.

Pe-a vântului aripă

Și pe-al uitării geam

Am scris cândva doar 3 cuvinte

De-ți plac ținele minte

“NU MĂ UITA”

Sfaturi:

-Iubește pe cel ce te iubește pentru a-i arăta iubirea.

-Iubirea e taina cea mai adâncă și cea mai sublimă “copilărie”.

Ce este dragostea ?

-Din punct de vedere chimic este un element cu gust dulce, arzător, preferat de tineri.

-Este foarte răspândită în natură, dar obținerea pe cale artificială este imposibilă.

-„Uneori prin ceartă dragostea se întărește”.

Dacă inima te doare

Ia rețeta următoare

50 grame sărutări

50 grame îmbrățișări

Dacă boala se-agravează

Și rețeta se dublează.

De te doare inima

Sau ți-e dor de cineva

Du-te repede și ia

Vitamina “DRAGOSTEA”

Nu iubi o frumusețe

Ce te poate înșela

Ci iubește un suflet dulce

Ce te poate mângâia.

La noi în România

Predomină nebunia

Nu e fată sau băiat

Să nu fie amorezat.

Glume:

-Bună ziua, prietene!

-Bună să-ți fie inima.

-Dar de ce ești supărat prietene ?

-Păi, cum să nu fiu supărat ? Dacă nevastă-mea a înghițit două mere întregi. Am găsit frunzele pe masă.

-O, asta nu-i nimica. Să vezi ce-am pățit eu cu nevastă-mea. Astă noapte a înghițit un tractor cu tot cu roțile cele mari.

-Dar pe ce ai cunoscut-o ?

-Păi, am găsit tractoristul sub pat. Ha ! Ha!

Dacă răscolești trecutul

Cu mintea și cu firea

Vei vedea că nu-i numic

Mai scump decât iubirea.

Viața este o țigară

Ce arde pic cu pic

Și la un moment dat

Se transformă în nimic.

Sus pe muntele de piatră

Un băiat judec-o fată

Judecata e făcută

O ia-n brațe și-o sărută

Iubirea este o vorbă

Ce toți o spunem des

Dar nu la toți ea are

Același înțeles.

Iubirea este un vierme

Ce roade ne-ncetat

O inimă de fată

Și-un suflet de băiat.

Iubește pe cea ce te iubește

Și n-o disprețui

Căci va veni și vremea

Când și tu o vei iubi.

Eu îți zic la revedere

Cu două sticle de bere

Și un kg de vin

Să le bem când ne-ntâlnim.

Sufletu Iulia:

Vor trece anii ca orele, orele ca clipele și vor dispare frumoșii ani ai tinereții în bezna trecutului, iar peste amintirea lor se va așterne covorul greu al uitării.

Acest caiet îți va oferi peste câțiva ani, dacă va supravețui, câteva clipe de regăsire a vechilor colegi, prieteni și alte categorii de oameni care au intrat cu sau fără voie în viața ta.

Târziu de tot, când anii vor începe

Ca fiecare basm cu “a fost odat”

Privind aceste rânduri vei pricepe,

Că tot ce “a fost”, “a fost” cu-adevărat.

Un trandafir cât de frumos

El tot își schimbă fața,

Dar un prieten credincios

Rămâne toată viața.

Cugetări:

-Nu răscoli cenușa trecutului, că vei găsi cărbunii încă aprinși care te vor arde.

-Niciodată în viață nu-i bine să-ți alegi tovarăș de acțiuni un rival care încearcă să-ți intre în voie.

-Nenorocirea frânge mâinile, disperarea frânge sufletul.

-E periculos să te plimbi cu nasul în vânt pe puntea propriului merit.

-Succesul nu poate fi apropiat; el stă să-ți croiești drum până la el.

Glume:

-Doamnă, a dvs.este javra asta ?

-Da, dar ce ?

-Vă rog să o țineți din scurt, adineauri m-a prins de piciorul stâng.

-Imposibil !! Cățelușul meu nu-i stângaci.

-Ah ! Ce aer curat.

-Da cum să nu, vine direct din Carpați ... (cu filtru) !

Gardianul:

-Deținut, a venit soția să te vadă !

Deținutul:

-E și asta o pedeapsă ! ...

-Ce faci soro, te-ai certat cu soțul ? De ce nu-i la masă ?

-E sub masă !

Gigel:

-Tăticule, astăzi este ședință restrânsă cu părinții !

Tatăl nedumerit:

-Cum adică restrânsă ?!

Gigel:

-Adică numai d-ta și tov. dirigintă!

La aprozar:

Nu vă supărați, găinile astea vii sunt proaspete ?

Să-ți fie viața numai cântec

Și mult noroc să ai în ea

Pe diadema fericirii

Să-ți înflorească “dragostea”.

Corduneanu Aurica:

Chiar de la început țin să-ți mulțumesc pentru amabilitatea care mi-ai acordat-o de a completa în frumosul tău ORACOL.

Deoarece te cunosc prea puțin și fiind o simplă cunoștință de a ta, nu pot să-ți scriu prea mult. De aceea mă opresc aici, dar nu înainte de a-ți ura mult succes în viață, mult succes în dragoste, îndeplinirea tuturor viselor tale și tot ceea ce înțelegi prin cuvântul “FERICIRE”.

Moroșan Constantin:

Țin din toată inima să-ți mulțumesc pentru amabilitatea ta și pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o de a completa și eu în acest micuț album, care peste ani de zile îți va aduce aminte că am fost colegi și că ce frumoși erau anii de școală la “Lic. Ind. Nr. 2”.

Te rog scuză-mă că am fost indiscret în unele situații, dar așa este caracterul meu. Ca un coleg “bun” țin să-ți urez succes în viață, să-ți găsești idealul și să ai parte numai de bucurie și fericire.

Cum dorește porumbelul

O frumoasă porumbiță.

Tot așa-ți doresc și ție

O frumoasă copiliță.

Un mic sfat:

Iubește una

Nu iubi două

Căci din gelozie

Te lasă amândouă.

Iurescu Aurel:

Încă de la început țin să-ți multumesc din toată inima pentru tot respectul și toată amabilitatea pe care mi-ai încredințat-o de a completa și eu în acest caiet sau mai bine spus album.

Acest caiet îți va oferi peste câțiva ani, dacă va supravețui, câteva clipe de regăsire a vechilor colegi și alte categorii de oameni care au intrat cu sau fără voie în viața ta.

“E mic cuvântul “AMINTIRE”

Dar prețuiește foarte mult

Căci prin el ți-aduci aminte

De ce-a fost și ce-a trecut”

Nu dispera când greul te apasă

Și nici nu plânge al tău destin

Căci după lacrimi viața-i mai frumoasă

Cum după ploaie ceru-i mai senin.

Un mic sfat de la mine:

“În dragoste să nu te-ncrezi prea tare

Căci orice lucru are socoteală

Să nu te-ncrezi în ochii cei senini

Căci cei mai mândri trandafiri au spini.

Nu iubi o frumusețe

Ce te poate înșela

Ci iubește un suflet nobil

Ce te poate ajuta”.

Ca frunzele târzii

Pe căi fugare și răzlețe

Se duc și nu se mai întorc

Frumoșii ani ai tinereții.

“Trec anii și în calea ta

Voi fi ca oricine

Dar nu vei uita c-am fost cândva

Amic cu tine”

Dacă cumva vreodată

Ai să-ți amintești de cineva

Amintește-ți și de mine

Și te rog “nu mă uita”

Curiozități:

Voiați să știți cât de fațarnici sunt oamenii de azi?

Dacă a-ți izbuti a pune în talerul unei balanțe toate jurămintele lor, iar în celălalt o minciună pe loc ați vedea că balanța intră în echilibru.

Limba celui viclean e mai fină ca pânza păianjenului și adesea oamenii sunt mai proști ca muștele.

Unii susțin că întâia oară este adevărată iubirea, alții cred că a doua oară.

Încet … încet

Zilele trec

Și anii trec întruna

Dar în curând ne-om despărți

Chiar pentru întotdeauna

Dar sper că nu mă vei uita

Și-ți vei aduce aminte

Că într-un mic caiet

Ți-am scris niște cuvinte

Le-am scris încet cu mâna mea

Și acum te rog pe tine

Dacă vrei o clipă să-ți aduci

Aminte de mine “NU MĂ UITA”.

Țăpuleasa Aurica:

Încep prin a-ți mulțuni pentru acceptarea ta – dându-mi și mie acest caiet pentru a-ți lăsa și eu câteva gânduri, urările de rigoare și amintire poate.

Zic poate, deoarece nu-ți va trezi nimica în suflet și în gând de câte ori vei găsi pagina aceasta pentru că ne-am cunoscut întâmplător și numai puțin am stat la discuții.

Uneori se uită colegii, prietenii, altcineva nu mai vorbim.

Eu îți doresc ca din drumurile multiple ale vieții să-l alegi pe cel mai bun. Mult success în toate, baftă la examene și să-ți găsești aleasa sufletului tău cu care îți vei alina dorul inimii tot timpul.

Târziu ca frunzele de toamnă

Pe căi pierdute și răzlețe

Se duc și nu se-ntorc

Frumoșii ani ai TINEREȚII.

Cozmiuc Romeo:

Țin foarte mult să-ți multumesc pentru amabilitatea ta  de a-mi acorda acest caiet de completat, care poate peste ani de zile îți va aduce aminte că am fost colegi de clasă.

Te rog frumos să mă ierți pentru unele momente de slăbiciune care poate te-au supărat.

Din tot sufletul îți doresc multă sănătate, fericire și tot ce îți dorești pentru mai târziu.

Pșebilschi Leonard:

În primul rând vreau să-ți multumesc pentru cinstea de a-mi acorda acest caiet modest pentru a-l completa și eu.

Aș vrea să mă ierți dacă ți-am greșit cu ceva. Eu cred că te cunosc destul de bine și de aceea sper că poate peste ani când vei răsfoi acest caiet îți vei aduce aminte de mine care a încercat să fie un coleg bun.

Îți urez din toată inima să-ți se îndeplinească toate dorințele.

Huza Geo:

Mai întâi îți mulțumesc pentru amabilitatea ce-ai avut-o de a-mi încredința și mie pentru completare acest “chestionar”- aș putea spune.

Cât despre impresii – îți pot spune că-mi place “stilul” tău, ospitalitatea pe care o “afișezi” în fața unui coleg și …….

Dar am uitat să-ți spun, îmi place să-ți admir “pectoralii” tăi de “gagiu barosan”.

Făcând abstracție de …. de “pectorali”, eu îți doresc pe viitor îndeplinirea tuturor dorințelor și a idealului suprem spre care tinde orice om.

P.S. Poate-ți vei aminti de mine.

*

*    *

Totdeauna când citesc sau aud câte o știre legată de zona mirifică a Sucevei, din mass media actuală, atât de bogată, sufletul meu vibrează și se conectează la locurile și oamenii care și-au lăsat amprenta asupra anilor tinereții mele.

Trecerea mea prin Liceul industrial nr. 2 din Suceava, m-a marcat pentru restul vieții, atât prin modelele de profesori și pedagogi, cât și prin atmosfera din cămin și cantina, din sălile de clasă, precum și din practicile școlare și agricole.

Colegii de liceu ocupă un loc privilegiat în arsenalul cu amintiri al sufletului meu. Toți au lăsat amintiri de neuitat.

Au trecut mulți ani, dar de fiecare data când am revenit în Suceava și am avut ocazia să trec pe lângă liceul pe care l-am urmat, am simțit o emoție data de legătură sufletească ce s-a creat cu acele locuri, clădiri și oameni.

“Sufletul nu gândește niciodată fără o imagine “ - Aristotel

Actorul Dorel Vișan spunea: “Acolo unde am copilărit eu, Dumnezeu făcea parte din familie”.

Eu pot spune că am fost binecuvântat de Dumnezeu în această viață. Spun asta pentru că sunt puțini cei care au avut trăirile mele.

Dacă m-aș fi născut la oraș, nu aș fi cunoscut sufletul țăranului udeștean, român, legat de pământ și de obiceiurile strămoșești, a “robului pământului”.

Sunt mulți orășeni și mai ales bucureșteni, care văd metaforic viața de la țară. Din emisiuni de radio și televiziune, din mass media, dar fără să-i simtă mirosurile, condiționările legate de vreme, privațiunile, lipsurile, și confortul cultural și educativ restrâns .

Tot atât de bine pot spune că trăind la oraș, o perioadă la Suceava și apoi la București, mi-a fost îndeplinită dorința din sufletul de copil de la țară, de a duce un trai mai bun, pe care l-am visat toată copilăria. Acela de a putea dispune de ce a avut mai bun societatea în care am trăit, chiar dacă de cele mai multe ori, ca un simplu spectator.

Dacă m-aș fi născut într-o familie înstărită, ca să nu spun bogată, nu aș fi cunoscut necazurile, zbaterile, dorințele, nevoile membrilor unei familii modeste din punct de vedere material, dar bogată sufletește.

Tot atât de adevărat este că dacă aș fi rămas în sat, nu aș fi cunoscut și nu aș fi beneficiat de facilitățile oferite de viața de la oraș, de oportunitățile pe care le deschide orașul.

Odată un om mai în vârstă, mi-a spus:

“Nu uita. Niciodată cel bogat nu îl va înțelege pe cel sărac. Niciodată cel sătul nu îl va înțelege pe cel flămând. Niciodată cel sănătos nu îl va înțelege pe cel bolnav.”

Eu aș extrapola și aș spune: “Niciodată cel de la oraș, nu îl va înțelege pe cel de la țară. Niciodată cel educat nu îl va înțelege pe cel needucat”.

Dacă nu aș fi făcut atâta școală, poate aș fi cunoscut mai bine frunzele copacilor, florile câmpului, păsările codrului, norii cerului, cântecul păsărilor și al vântului, negurile vremurilor. Dar nu mi-aș fi dat seama cât de puțin știu despre sistemele automate de stabilizare a armamentului de pe tehnica blindată.

Cu cât ai mai multă carte cu atât îți dai seama că știi mai puțin.

De aceea pe oriunde am fost, permanent m-am raportat, la viața dusă la Udești, la școala generală, la liceul  din Suceava, la facultatea din București, pe care le-am urmat, la oamenii pe care i-am cunoscut și de la care am avut numai de învățat.

Colegii, că au fost de la generală, de la liceu sau de la facultate, îi port în suflet. De la fiecare am avut câte ceva de adăugat în construcția personalității mele.

Tuturor le port respect. Sunt foarte bucuros că mai pot ține legătura, cu unii dintre ei, prin intermediul spațiului virtual.