Acest concept nu este unul nou. El a existat
dintotdeaua în mintea celor care au condus popoarele. Pentru a-şi proteja
propriile comunităţi, realizări şi bogăţii, voit sau conjunctural, s-a încercat
ca luptele, bătăliile, războaiele, care presupun mari distrugeri umane şi
materiale să aibă loc cât mai departe de propriile teritorii.
Asta putem observa la marile campanii militare
duse de Alexandru Cel Mare, când în Macedonia şi Grecia veneau doar imensele
bogăţii capturate în cuceririle din Asia. Apoi Imperiul Roman a procedat la
fel. Pe cât a fost posibil marile războaie de cucerire trebuiau de fapt să
protejeze "Cetatea Eternă" şi sub pretextul civilizării
"barbarilor" au fost create provincii "tampon" între imperiu
şi aşa zisa "lume barbară". Un asemenea rol avut şi Dacia după
cucerirea de către romani.
Această politică a înfiinţării "eşaloanelor
înaintate" care să protejeze nucleul imperiului, o regăsim la toate
imperiile lumii antice şi evului mediu de pe întregul cuprins al pamântului,
din Europa până în Asia sau America. Aşa a procedat şi marele Napoleon care a
protejat, cât a putut, teritoriul Franţei şi a dus multe războaie pe teritoriul
altor neamuri.
Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul
Ţarist au procedat la fel prin cuceriri, prin războaie şi-au creat zone
"tampon", ţări vasale care să le protejeze de impactul direct al
altor imperii.
Şi Hitler a procedat la fel în secolul XX. Şi-a
protejat teritoriul Germaniei, unde s-a dezvoltat o puternică industrie
militară care a susţinut războaiele ce urmau să aibă loc, prin extinderea
zonelor tampon din jurul ţării de origine. A se vedea Austria, Cehia, Polonia, Franţa,
Olanda etc.
Este binecunoscut din istorie că nivelul de trai
al oamenilor din nucleul imperiului, din centrul imperiului, era mult mai
ridicat decât în restul imperiului. Aici se strângeau cele mai multe bogăţii şi
implicit aici se dezvoltau cultura, ştiinţa, religia, ceea ce făcea ca aceste
centre să atragă ca un magnet "minţile luminate" ale vremii. Aici se
găseau resursele pentru punerea în aplicare a ideilor novatoare. Aşa s-a
întâmplat, de fapt, cu marile centre din Europa de azi: Atena, Roma, Paris,
Madrid, Berlin, Moscova, Constantinpol (Istambul).
Secolul XX nu a adus nimic nou la aceast concept,
cum ar fi fost firesc într-o evoluţie milenară. După al doilea Război mondial
când Europa s-a polarizat între Vest şi Est, lupta pentru supremaţie nu s-a
sfârşit. Imperiul URSS şi-a constituit o zonă "tampon", un scut, faţă
de imperiul occidental, constituit tacit şi care a dus permanent un război
economic, ideologic, mediatic împotriva estului.
România, ca moştenitoare a Daciei, a fost
permanent la confluenţa marilor imperii şi marilor interese geostrategice. Este
meritul poporului nostru că a rezistat, în decursul mileniilor, atâtor
încercări de cotropire şi atâtor puteri ale lumii care au dorit să le fim
vasali.
Vrând nevrând, România s-a trezit ca făcând parte,
aşa cum spuneam, din scutul care să protejeze imperiul URSS de Occident.
Timp de aproape 45 de ani România a fost condusă,
cu bune şi rele, după tiparul aplicat în imperiul URSS. Altfel nici nu se putea
în acele condiţii geopolitice. Încercările Ungariei sau Cehoslovaciei, de a
devia de la linia trasată de Moscova, imediat au fost anihilate, iar cele două
ţări au fost aduse la acelaşi numitor comun. Şi pe atunci s-a făcut multă
"vâlvă" în cealaltă tabără, în celălalt imperiu "al lumii
libere", cu încălcarea "drepturilor internaţionale". Dar numai
atât, pentru că înţelegerea dintre cei mari prima.
Mutări, aşa zise "nepermise" au mai fost
făcute şi de cealaltă parte a "cortinei de fier", peste ocean, a se
vedea Nicaragua sau Panama, dar au fost anihilate în baza aceloraşi înţelegeri
între cei mari.
Occidentul care a beneficiat de sprijinul permanent
şi substanţial al SUA, imperiu care are o politică clară de ducere a
războaielor cât mai departe de teritoriul propriu, după obţinerea victoriei
împotriva URSS, a format un nou imperiu, cel al Uniunii Europene. Acest imperiu
s-a format prin războiul modern economic şi nu cel al armelor.
România după destrămarea "lagărului
comunist" a fost nevoită să schimbe barca şi să insiste să fie primită la
"masa bogaţilor", adică să intre în imperiul Uniunii Europene.
Doar naivii pot avea iluzii că noi, românii, vom
fi primiţi la "masa bogaţilor". Mai sunt şi cei care sunt plătiţi să
ne convingă de acest lucru. Aşa cum scrie şi în Biblie, cei ca noi, mă refer la
categoria de ţară, vom beneficia doar de "firimiturile care cad de la masa
bogatului".
Şi astfel România a devenit tot zonă
"tampon" între vest şi est, tot un scut, dar acum îndreptat astfel
încât să apere imperiul Uniunii Europene.
După marea euforie a victoriei Occidentului asupra
URSS din anii '90 care a adus un plus în nivelul de trai al occidentalilor,
prin extinderea pieţelor de desfacere a produselor lor spre est şi prin
eliminarea produselor autohtone industriale sau agricole, ceea ce a dus la
dispariţia industriei şi agriculturii din marea majoritate a regiunilor ţării
noastre, a urmat practic subjugarea politică şi economică a ţării. S-a mers pe
principiul "demolezi şi apoi construieşti". Dar acest principiu are
consecinţe deosebit de dramatice pentru o mare categorie de oameni din ţara
noastră. Aşa s-a ajuns ca oamenii să meargă cu sutele de mii să câştige bani
din munci pentru "foştii sclavi" în ţările puternic industrializate:
cules de căpşuni, cules de ceapă, îngrijire bătrâni etc. Vedem din ce în ce mai
mult cum creşte nemulţumirea occidentalilor pentru acesti aşa zişi
"emigranţi", prin aparitia şi propulsarea pe scena politică europeană
a partidelor extremiste. Ei nu doresc să importe sărăcia de la noi. Au nevoie
doar de "creiere luminate" medici, ingineri, muzicieni, olimpici
internaţional etc.
Sintagma "exploatare a omului de către
om" abia acum îşi arată adevaratele faţete. Pentru mine, până acum aceasta
era o metaforă folosită în literatură sau în propagandă.
În ţara nostră nu se face politică, ci este o
"joacă" a unor oameni care nu pot să facă nimic in afara tiparului
transmis de Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială. Au
fost înfiinţate mai multe partide, doar ca să avem partide, a se vedea PNG,
PPDD etc. Doctrinele partidelor de la noi sunt atât de amestecate, că atunci
când vin la putere, indiferent dacă sunt de dreapta, de centru sau de stânga,
nu se observă nici o modificare în acţiunea lor. Ele pun în aplicare
directivele trasate de alţii. Singura doctrină aplicată este cea a apărării
intereselor personale. Politica dusă de "aleşii" noştri se aseamănă
foarte mult cu joacă unor copii de la grădiniţă supravegheaţi de educatoare.
Dacă apare un conflict între copii intervine urgent educatoarea. Aşa şi în
viaţa politică românească, la orice mic conflict, indiferent de voinţa
poporului, intervine "supervisorul" care aduce "liniştea".
Duhul războiului a fost dezgropat şi în apropierea
graniţelor noastre, ca o consecinţă a marilor schimbări ale situaţiei mondiale
de la începutul secolului XXI. "Banii nu mai produceau bani" şi
atunci a fost nevoie de schimbări. Schimbări care au dus la căderea
"lagărului comunist", la intervenţia în Iugoslavia, în Irak,
Afganistan, Egipt, Libia.
Criza din
Ucraina, care este o consecinţă directă a situaţiei din Siria, nu prea bine
orchestrată de unii "păpuşari" prin urmările sale, în care mor oameni
nevinovaţi, care au trăit atâţia ani împreună, scoate în evidenţă cât de
binevoitori sunt mulţi care doresc să ne ajute militar, noi fiind în prima
linie. A se vedea avioanele din Canada şi SUA, navele militare din Franţa şi
SUA etc, etc. Se vorbeşte de baze permanente ale NATO pe teritoriul nostru.
Pentru ce, noi nu avem armată ? Se pune întrebarea "Mai este nevoie de armata naţională dacă vin
alţii să ne apere de duşmani ?"
Dar după părerea mea noi nu vrem să cucerim pe
nimeni şi nimeni nu ne-a declarat război. Nu ştiu de ce conducătorii noştri fac
declaraţii referitoare la situaţia din Ucraina, mult mai accide decât
conducătorii Germaniei, Franţei sau poate nu ştiu eu că ţara noastră a depăşit
nivelul de dezvoltare al acestora. Dar Germania şi Franţa au interese mult prea
mari ca să nu supere prea tare aşa zisul "adversar" din est, Rusia.
Este însă evident că industria militară mondială
trebuie revigorată, trebuie alocaţi mai mulţi bani pentru înarmare şi atunci se
inventează scenarii, doar că aceste scenarii se pun în practică cu preţul
multor vieţi omeneşti şi de cele mai multe ori cad victime cei nevinovaţi. Sau
poate ne-am înmulţit prea mult pe această planetă şi nu se găsesc alte soluţii
decât de genul conflictelor din Ucraina.
După cum ştim Istoria clarifică multe din
aspectele trecutului. Fapte petrecute acum 100 de ani ies la lumină fără a ţine
seama de interesele contemporanilor. Aşteptăm să mai trecă 100 de ani sau măcar
vreo 50 de ani, ca să aflăm adevărul zilelor noastre.
Şi când te
gândeşti că totul este legat de destin.
Grigore
ROSNITCHE (Puiu din Udeşti) 31.05.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu